Sărbătoarea Sfintei Ana pe 9 septembrie: Tradiții și obiceiuri de neuitat
A doua zi după marele praznic al Naşterii Maicii Domnului, pe 9 septembrie, Biserica Ortodoxă şi Greco-catolică îi prăznuieşte pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, părinţii Fecioarei Maria şi bunicii lui Hristos. Sfânta Ana este considerată ocrotitoarea copiilor şi a maternităţii. Această zi are o semnificație aparte și pentru cele care poartă numele Ana și derivatele acestuia.
Sfânta Ana este cunoscută în întreaga lume creștină ca mama Fecioarei Maria și bunica după trup a Mântuitorului Iisus Hristos. Ea este pomenită în Biserica Ortodoxă pe 9 septembrie, împreună cu soțul ei, Sfântul Ioachim. Această zi este considerată o mare sărbătoare pentru credincioși, fiind încărcată de semnificații spirituale.
Conform tradiției Bisericii, Ana și Ioachim erau oameni înstăriți și drepți, dar nu aveau copii. În cultura iudaică a vremii, lipsa urmașilor era văzută ca o rușine și ca o pedeapsă de la Dumnezeu. Cu toate acestea, cei doi nu și-au pierdut speranța, ci s-au rugat cu răbdare și au postit, cerându-I lui Dumnezeu binecuvântarea de a avea un copil.
Rugăciunile lor au fost ascultate, iar la bătrânețe Ana a primit darul de a o naște pe Maria. Minunea este privită ca o dovadă a puterii credinței și a răbdării în fața încercărilor. Din acest motiv, Sfânta Ana este cinstită ca ocrotitoare a mamelor, a femeilor însărcinate și a copiilor.
Semnificația numelui Ioachim și Ana
Numele Ioachim este de origine evreiască (Jehojakim), având semnificația „Iahve [Dumnezeu] a îndreptat“ sau „Iahve a ridicat“. În zilele noastre, Ioachim este mai rar întâlnit ca nume de botez, fiind mai des întrebuinţat de monahi. Numele Ana este, de asemenea, evreiesc (Hannah), având semnificația „Iahve a avut milă“, sau „Iahve s-a îndurat“. De la el s-au format numele derivate – Aneta și Anca (Ancuţa), numele compuse – Mariana, Ana-Maria și diminutivele: Anişoara, Anica, Anita, Anuţa, Ani sau Anita.
Tradiții și obiceiuri de Sfânta Ana
Ziua de 9 septembrie este legată de o serie de tradiții populare și obiceiuri transmise din generație în generație. În multe zone din România, oamenii merg dimineața la biserică pentru a aprinde lumânări și pentru a se ruga la Sfânta Ana, cerând sănătate pentru copii și liniște în familie.
Se obișnuiește să se dea de pomană bucate de post sau alimente simple, pentru sufletele celor adormiți. Această practică simbolizează recunoștința față de înaintași și dorința ca rugăciunile lor să fie primite. În unele sate, femeile aduc la biserică pâine și struguri, pe care le împart după slujbă.
Un alt obicei răspândit este legat de femeile însărcinate. Se spune că dacă acestea merg la biserică de Sfânta Ana și se roagă, vor avea o naștere mai ușoară și copii sănătoși. În anumite regiuni, preotul le binecuvântează cu apă sfințită.
În Ardeal, există tradiția ca vârstnicii să ungă fruntea copiilor cu apă sfințită, în semnul crucii. Se spune că acest gest este o formă de protecție împotriva bolilor și a necazurilor. Tot în această zi, părinții sau bunicii oferă mici cadouri copiilor, de la fructe până la obiecte simbolice, semn al ocrotirii Sfintei Ana.