Decizia controversată a Israelului în Qatar
Atacul din Qatar, în care avioane militare israeliene au bombardat o vilă unde se presupunea că se află lideri politici ai grupării Hamas, a fost considerat o eroare gravă. Această acțiune va îngreuna negocierile pentru încheierea războiului din Gaza, va afecta poziția Americii în Orientul Mijlociu și va submina Acordurile Abraham, care reprezintă o cale spre un viitor mai bun în regiune.
După atacurile din 7 octombrie 2023, premierul israelian Benjamin Netanyahu a promis că va elimina liderii Hamas „oriunde s-ar afla”. Israelul i-a vânat pe aceștia în Gaza, Iran, Liban și Siria. Totuși, Qatar era o țară unde liderii grupării, implicați în negocierile pentru încheierea războiului, trăiau în exil, părea că se bucură de un mediu sigur.
Pe 9 septembrie, această situație s-a schimbat. Avioanele militare israeliene au bombardat vila unde se aflau oficialii Hamas. În urma atacului, șase persoane au murit, dar nu se știe dacă printre victime se numărau și persoanele vizate. Lista cu victime publicată de Hamas sugerează că negociatorii lor ar fi supraviețuit.
Atacurile Israelului asupra liderilor Hezbollah în Liban reprezintă un precedent în care o țară amenințată de terorism îi vânează pe militanții care se adăpostesc într-un stat ce nu ia măsuri împotriva lor. În cazul Qatar, liderii Hamas din străinătate sunt implicați în operațiunile teroriste ale grupării, dar Israelul a acceptat rolul Qatarului ca gazdă pentru echipa de negociere a Hamas.
Cu permisiunea Statelor Unite, Doha a mediat discuțiile indirecte dintre Israel și Hamas. Cu toate acestea, serviciile de informații externe ale Israelului, Mossadul, și armata israeliană s-au opus bombardamentului. Șeful Mossad, David Barnea, s-ar fi opus atacului din cauza riscurilor pentru cei 48 de ostatici israelieni rămași în mâinile Hamas. Aceasta este o estimare care sugerează că doar 20 dintre ei ar mai fi în viață, conform informațiilor din Israel.
Alți oficiali importanți care s-au opus atacului includ șeful statului major al armatei israeliene, Eyal Zamir, și șeful centrului de informații pentru prizonieri și ostatici, Nitzan Alon, alături de mai mulți oficiali ai agenției de securitate a Israelului, Shin Bet.
Atacul din Qatar complică perspectivele pentru încheierea războiului din Gaza. Există temeri că atacul a fost o opțiune atractivă pentru Netanyahu, care ar putea să își consolideze poziția politică în contextul în care pacea ar putea duce la prăbușirea coaliției aflate la putere în Israel. Dacă liderii externi ai Hamas sunt eliminați, puterea din interiorul grupului s-ar putea înclina în favoarea comandanților militari din Gaza. Generalii israelieni avertizează că câștigurile militare pe câmpul de luptă vor fi limitate, iar continuarea conflictului va afecta devastator populația palestiniană.
Qatar, care își susține interesele vânzând gaze naturale și investind în Occident, păstrează totodată relații bune cu Hamas și Frăția Musulmană. Această strategie a dus la atacuri din partea Israelului și a Iranului, care a lansat un val de rachete balistice asupra unei baze militare americane în luna iunie.
Dacă Donald Trump a fost informat despre atacul Israelului în Qatar, aceasta ar însemna că președintele american a aprobat un atac asupra unui stat aflat sub protecția Statelor Unite. Dacă nu a fost la curent, acest lucru sugerează că America nu mai poate controla acțiunile Israelului. Statele arabe ar putea ajunge la concluzia că promisiunile de securitate ale americanii sunt ineficiente.
Consecințele atacului s-ar putea resimți mult timp după încheierea mandatului lui Trump. Victima cea mai semnificativă ar putea fi procesul de reconciliere dintre Israel și statele arabe, început odată cu Acordurile Abraham. Qatar nu se numără printre semnatarii acordurilor, însă Bahrain și Emiratele Arabe Unite sunt. Arabia Saudită a luat în considerare semnarea unui acord cu Israelul, dar nu a avansat încă în acest sens.
Acordurile Abraham promiteau dezvoltarea legăturilor economice și de securitate pentru a descuraja atacurile din partea Iranului și a grupărilor militante pe care le susține. Israelul a demonstrat că își revendică dreptul de a folosi forța militară împotriva inamicilor săi pe teritoriul unor state suverane, ceea ce este inacceptabil pentru orice posibil aliat. Cu sprijinul militar al Statelor Unite, Israelul a devenit un hegemon regional, dar acțiunile sale în Qatar ar putea duce la izolarea politică a Tel Avivului în relația cu statele arabe și la slăbirea poziției Statelor Unite în regiune.
