Astronauții, subiecți de test pe Lună: expertiza analizează viziunea NASA și provocările pregătirii
Un nou val de planuri anunțate de NASA pentru stabilirea unei prezențe umane permanente pe Lună ridică semne de întrebare în rândul specialiștilor, care avertizează că astronauții ar deveni „cobai” în fața unor riscuri insuficient înțelese. De la expunerea constantă la radiații și efectele gravitației reduse asupra organismului, până la dificultățile tehnice legate de locuire și resurse, cercetătorii spun că multe dintre provocările mediului lunar rămân încă fără răspuns.
Planurile NASA pentru Lună
NASA vrea să înceapă lucrările pe Lună din 2027. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a anunțat noi planuri pentru construirea unei „prezențe umane susținute” pe Lună, inclusiv o bază permanentă. Construcția acestei noi „locuințe” a omenirii în afara Pământului ar putea începe încă din 2027. Anunțul vine la doar o lună după ce CEO-ul SpaceX, Elon Musk, a renunțat la planurile de explorare a planetei Marte în favoarea creării unui „oraș lunar autosustenabil” în următorii 10 ani.
Provocările mediului lunar
Mediul lunar este extrem de dur: praf foarte ascuțit, încărcat electric, și un flux constant de particule radioactive care se deplasează cu viteze foarte mari. Cercetătorii nu știu încă exact cum va afecta combinația dintre radiațiile cosmice și gravitația redusă a Lunii organismul uman pe termen mediu și lung. În plus, există întrebări majore legate de fezabilitatea tehnologică: unde vor locui astronauții și cu ce resurse? Deocamdată, aceste probleme nu au răspunsuri clare, iar soluțiile ar putea să nu apară la timp pentru planurile anunțate.
„Nu cred că suntem încă pregătiți. Un deceniu poate părea mult pentru unii, dar pentru un om de știință este o clipă”, a declarat Caitlin Ahrens, cercetătoare la University of Maryland și NASA Goddard Space Flight Center.
Riscurile expunerii pe Lună
„Fiecare persoană care ajunge în spațiu va fi cobai”, a spus Emmanuel Urquieta, cercetător în medicină aerospațială. Praful lunar este foarte diferit de cel de pe Pământ. În absența vântului și a apei, particulele nu se erodează, rămânând extrem de ascuțite. Praful se electrizează ușor, iar mersul pe Lună ridică nori de particule încărcate electric, care se lipesc de orice suprafață: pot bloca sistemele de ventilație, pot deteriora costumele spațiale și pot acoperi panourile solare, ducând la supraîncălzire și defectare.
Fără protecția atmosferei și a câmpului magnetic al Pământului, locuitorii Lunii ar fi expuși permanent radiațiilor cosmice. „Radiațiile sunt practic omniprezente în spațiu și sunt foarte greu de blocat”, a explicat Urquieta. Cancerul este un risc potențial, însă efectele radiațiilor apar în timp, astfel că impactul real ar putea fi cunoscut abia după decenii.
Provocări tehnologice și de sănătate
Pentru a se proteja, oamenii ar avea nevoie de structuri solide: domuri din metal sau sticlă, baze subterane sau locuințe construite din sol lunar imprimat 3D. Totuși, tehnologiile necesare sunt încă în fază de cercetare. De exemplu, chiar dacă varianta subterană ar oferi protecție împotriva radiațiilor, oamenii de știință nu știu încă exact cum ar putea să sape pe Lună.
Gravitația redusă — de doar o șesime din cea a Pământului — ar putea genera, la rândul ei, probleme de sănătate. Se știe deja că lipsa gravitației duce la pierderea masei musculare și osoase. De asemenea, distribuția lichidelor în corp ar putea fi afectată, ceea ce ar putea provoca pierderi de sânge, umflături la nivelul ochilor sau formarea de cheaguri de sânge periculoase.
Cercetări viitoare și optimism
Toate aceste provocări indică nevoia de mai multe date, pe care cercetătorii speră să le obțină prin misiuni precum programul Artemis al NASA, care își propune să trimită din nou oameni pe Lună până în 2028. Totuși, ritmul dezvoltării ar putea fi mai lent decât cel anticipat de Musk și Isaacman. De exemplu, oamenii de știință nu au analizat încă direct gheața de pe Lună — o resursă considerată esențială pentru viitoarele colonii. În funcție de compoziție, această gheață ar putea furniza apă, combustibil pentru rachete și metale rare. Însă, în lipsa unor mostre concrete, utilitatea ei rămâne incertă.
„Trebuie să fim foarte atenți să nu promitem lucruri pe care nu le avem încă”, a avertizat Giuseppe Reibaldi. Chiar și în aceste condiții, cercetătorii rămân optimiști că dezvoltarea pe termen lung a prezenței umane pe Lună este posibilă, dar va necesita mai mult timp și cercetare decât se estimează în prezent.