De ce statele europene sunt constrânse să majoreze vârsta de pensionare?
La începutul lunii octombrie 2025, prim-ministrul francez, Sébastien Lecornu, a anunțat suspendarea reformelor nepopulare ale pensiilor până în 2027, când vor avea loc alegerile prezidențiale. Această decizie a fost primită cu entuziasm de deputații socialiști, în timp ce comunitatea de afaceri franceză a criticat-o, iar S&P a retrogradat ratingul de credit al Franței din cauza preocupărilor legate de buget.
Problema pensionării este urgentă în Europa, deoarece populația îmbătrânește, rata natalității scade, iar speranța de viață crește. Astfel, din ce în ce mai puțini oameni contribuie la sistemele publice de pensii, în timp ce numărul pensionarilor crește. Aceste schimbări demografice necesită ajustări ale sistemelor de pensii, care au fost concepute într-o eră cu o demografie diferită.
Discuțiile despre ajustarea vârstei de pensionare sunt întâmpinate adesea cu proteste, în special în Franța, unde s-a propus creșterea vârstei de pensionare cu doi ani, până la 64 de ani. În contrast, Danemarca ajustează vârsta de pensionare la fiecare cinci ani în funcție de speranța de viață, cu o proiecție de creștere la 70 de ani până în 2040.
Reformele pensiilor eșuează frecvent din cauza conflictelor între politica electorală și necesitățile economice. Tranzițiile demografice sunt previzibile, dar politicile necesare pentru a le aborda sunt adesea blocate de neîncrederea publicului și de stimulentele electorale.
Propuneri pentru reformele pensiilor
Cei doi profesori de economie sugerează o abordare multidimensională pentru reformele pensiilor, care să ia în considerare atât cheltuielile, cât și contribuțiile. Printre propunerile lor se numără:
- Introducerea unui factor de sustenabilitate care să ajusteze cuantumul pensiilor inițiale la speranța de viață a lucrătorilor care se pensionează. Aceasta ar însemna că persoanele care se pensionează mai devreme vor primi pensii mai mici.
- Implementarea unei reguli de ajustare automată a pensiilor, astfel încât să se garanteze sustenabilitatea financiară a sistemului.
- Calcularea pensiilor pe baza contribuțiilor plătite pe întreaga durată a carierei, nu doar pe ultimii 25 de ani.
- Eliminarea plafoanelor pentru contribuțiile la impozitul pe salarii, menținând în același timp pensiile maxime.
- Oferirea unei compensații unice pentru lucrătorii și pensionarii care vor fi afectați de reforme, finanțată prin datoria publică.
Aceste măsuri ar putea îmbunătăți sustenabilitatea financiară a sistemelor de pensii și ar putea facilita tranziția echitabilă, prevenind respingerea socială care duce adesea la eșecul reformelor. Anunțarea reformelor cu mult timp înainte ar putea reduce costul tranziției, oferind gospodăriilor timp să-și ajusteze economiile și opțiunile de pensionare.
Consecințele amânării reformelor
Amânarea reformelor pensiilor poate duce la creșteri substanțiale ale impozitelor în viitor. De exemplu, Spania ar trebui să majoreze taxa medie pe valoarea adăugată cu 9 puncte procentuale, de la 16% la 25%, pentru a susține sistemul actual pe termen lung. Politicienii care amână deciziile nepopulare privind pensiile se expun astfel la majorări de impozite și mai nepopulare în viitor.

