Decizia crucială a NATO: când să intervenim împotriva unei drone rusești?
Pe măsură ce aeronavele invadează spațiul aerian aliat, statele din prima linie solicită măsuri mai dure, în timp ce altele se tem că o mișcare greșită ar putea declanșa „Al Treilea Război Mondial”. Acest subiect este abordat de analiza recentă care discută despre principiul ambiguității strategice folosit de Alianța Nord-Atlantică în pozițiile sale oficiale și despre ghidurile secrete referitoare la reacția la incursiunile avioanelor sau dronelor rusești.
Într-o vineri seara târziu, câteva avioane rapide rusești intră în spațiul aerian al unui stat NATO din prima linie, cu transponderele oprite. De data aceasta, ele se îndreaptă brusc spre o instalație militară, iar comandantul suprem al forțelor armate ale statului NATO are doar un minut pentru a decide: să le alunge cu avioane de interceptare sau să ordone doborârea acestora. Aceasta este dilema centrală a alianței, în urma unor operațiuni aeriene provocatoare deasupra teritoriului NATO, inclusiv incursiuni cu aproximativ 20 de drone în Polonia și trei avioane de luptă MiG-31 în spațiul aerian estonian.
Comentariile președintelui Trump, care a afirmat că NATO ar trebui să răspundă cu forța, au intensificat dezbaterea. Deși dilema nu este nouă, acțiunile rusești au căpătat o amploare și o intensitate diferite în ultimele săptămâni. Poziția oficială a NATO este deliberat vagă, conform unui principiu cunoscut ca ambiguitate strategică. Ghidurile privind reacția la incursiunile avioanelor sau dronelor rusești sunt păstrate secrete pentru a împiedica regimul Putin să exploateze regulile de angajare.
Mark Rutte, secretarul general al alianței, a subliniat că deciziile se bazează pe detalii din informațiile disponibile, cum ar fi intenția, armamentul și riscurile potențiale pentru forțele aliate, civili sau infrastructură. Există lideri militari care susțin că NATO ar trebui să se abțină de la provocările Rusiei, cum ar fi Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, care a îndemnat la o reacție prudentă și hotărâtă.
În Germania, au fost detectate activități suspecte ale dronelor deasupra bazelor militare, iar forțele armate germane efectuează un exercițiu care simulează un atac inamic asupra Hamburgului. Generalul Janne Jaakkola, șeful forțelor armate finlandeze, a avertizat împotriva doborârii la întâmplare a avioanelor rusești, subliniind importanța reacției în funcție de nivelul amenințării.
Criticii subliniază că Rusia va continua provocările până când va întâlni o reacție. Gabrielius Landsbergis, fostul ministru de externe al Lituaniei, a avertizat că lipsa unei linii roșii clare poate duce la escaladarea situației. El a sugerat că orice încălcare ulterioară cu drone ar trebui să fie pedepsită cu lovituri de rachete de croazieră asupra locurilor de lansare. Polonia a indicat că este pregătită să doboare orice avion militar rus care intră în spațiul său aerian, iar Suedia a exprimat interesul de a face același lucru.
Parlamentul lituanian a acordat forțelor armate puterea de a ataca dronele străine în timp de pace, iar Danemarca și Estonia iau în considerare o legislație similară. Există și opțiuni de avertizare, cum ar fi atacurile cibernetice preventive, care pot fi efectuate în secret de statele aliate. Locotenent-colonelul Christof Kühn a declarat că NATO poate coordona astfel de acțiuni fără a necesita o reacție publică imediată.
Pe termen scurt, opțiunile mai puțin teatrale ar putea fi mai atractive decât doborârea avioanelor rusești. Totuși, nu toate statele NATO au capacitatea de a acționa unilateral în aceste situații, iar unele depind de suportul aliat, atât din punct de vedere militar, cât și politic.
