Două specii uitate de milenii, regăsite în inima unei păduri tropicale din Papua Noua Guinee
Două specii de marsupiale considerate dispărute de aproximativ 6.000 de ani au fost redescoperite în pădurile tropicale izolate din Papua de Vest, într-o descoperire științifică descrisă ca fiind „remarcabilă”. Cercetătorii au identificat un oposum pigmeu cu un deget neobișnuit de lung pe fiecare mână și un planor arboricol cu coadă inelată, animale despre care se credea că au dispărut în urmă cu milenii.
Descoperirea a fost realizată după ani de analiză a fosilelor, fotografiilor rare și mărturiilor comunităților locale, fiind considerată un exemplu rar de „taxon Lazarus”, termen folosit pentru speciile care reapar după ce au fost considerate dispărute. O oposum minuscul, care are câte un deget extrem de lung pe fiecare mână, este una dintre cele două specii descoperite în Papua de Vest, iar cealaltă specie este planorul arboricol cu coadă inelată, a cărui coadă poate apuca ramurile.
Ambele specii au fost găsite trăind în păduri tropicale izolate, după ce se credea că au dispărut acum aproximativ 6.000 de ani. Identificarea a două astfel de specii este considerată „remarcabilă” de către oamenii de știință care și-au publicat concluziile în revista Records of the Australian Museum. Profesorul Tim Flannery, un cunoscut om de știință australian, a declarat că descoperirea unui singur taxon Lazarus este excepțională, dar descoperirea a două specii este cu adevărat remarcabilă.
Prima specie redescoperită este oposumul pigmeu cu degete lungi, un marsupial cu dungi, care cântărește aproximativ 200 de grame și se crede că a dispărut din Australia în timpul Epocii Glaciare. O trăsătură distinctivă a acestui oposum este faptul că al patrulea deget de pe fiecare mână este de două ori mai lung decât celelalte, ceea ce îl ajută să scoată larvele insectelor din lemn, principala sa sursă de hrană.
A doua specie, planorul arboricol cu coadă inelată, trăiește în scorburile copacilor înalți, la fel ca ruda sa australiană, greater glider. Descoperirile au fost făcute după ce cercetătorii au reconstituit, pas cu pas, un adevărat puzzle, analizând fosile vechi de zeci de ani, fotografii rare și specimene din colecții muzeale, înainte de a efectua expediții în zone izolate din Noua Guinee.
Flannery, împreună cu profesorul Kris Helgen și cercetători de la Universitatea din Papua, au discutat cu bătrânii comunităților locale din clanurile Tambrauw și Maybrat, unele dintre ele intrând în contact cu lumea modernă abia în anii 1960. Identificarea speciilor nu ar fi fost posibilă fără ajutorul comunității, potrivit Rikei Korain, coautoare a studiului. Flannery a explicat că planorul arboricol este considerat sacru de către aceste comunități, astfel că nu este vânat și nici nu i se rostesc numele.
Cu toate acestea, habitatul planorului arboricol este din ce în ce mai amenințat de exploatările forestiere din zonă. Acest lucru a determinat oamenii de știință și organizațiile pentru protecția faunei să încerce să obțină recunoașterea drepturilor comunităților locale asupra pădurilor, asigurându-se că exploatarea lemnului nu poate avea loc fără consimțământul lor.
