Energia descoperită: De ce plafonarea prețurilor s-a transformat într-o fantezie costisitoare pentru toți
De la 1 iulie 2025, România a abandonat schema de plafonare generalizată a prețurilor la energie, o măsură inevitabilă, dar întârziată de calcule politice și teama de nemulțumirea populară. Pentru prima dată după mai bine de trei ani, consumatorii se vor întreba din nou: cât costă, cu adevărat, energia electrică? Și, poate mai important, de ce costă atât?
Prețul energiei nu este o cifră fixată de furnizori după bunul plac, ci rezultatul unei piețe complexe, influențate de cerere, ofertă, condiții meteo, capacități de producție și importuri. Aproximativ jumătate din valoarea facturii este dată de energia activă (consumul facturat), cumpărată liber, restul fiind costuri reglementate: transport, distribuție, taxe și contribuții pentru scheme de sprijin.
Până acum, plafoanele au creat o iluzie: factura mică plătită de cetățean era doar mutată pe nota de plată a statului. Diferența nu a dispărut, ci s-a transformat în datorii publice de miliarde. Statul a promis compensații, dar le-a plătit cu întârzieri uriașe, blocând cash-flow-ul furnizorilor și afectând buna funcționare a sistemului energetic.
Acum, fără plafoane, consumatorii trebuie să compare oferte, să aleagă atent și să negocieze. Mobilitatea pe piață devine esențială. Fiecare kilowatt consumat contează, iar lipsa de informare se va traduce direct în costuri mai mari. Totuși, statul nu abandonează protecția socială; sprijinul rămâne, dar devine direcționat acolo unde este cu adevărat nevoie.
Schema de plafonare – un cocktail de bune intenții
În 2022, când prețurile energiei explodau în toată Europa, România a reglementat excesiv. Inițial, intenția a fost bună: protejarea consumatorilor vulnerabili de șocul unor facturi nesustenabile. Însă schema s-a extins, devenind universală, cu plafoane stabilite mult sub costul real, aplicată pentru o perioadă prea lungă și cu promisiuni de compensare neonorate. Statul a cumpărat liniștea socială pe datorie, transformând o soluție de urgență într-un mecanism de iluzie financiară.
Pe hârtie, facturile scăzuseră. În realitate, nota de plată a fost doar amânată și redistribuită către bugetul public. În 2025, statul încă are de plătit peste 6 miliarde de lei pentru cererile aflate în analiza ANRE. A fost o soluție de urgență transformată în regulă, iar plafonarea s-a perpetuat, blocată de maratonul electoral care a amânat decizii nepopulare. Piața a fost anesteziată, iar consumul responsabil și concurența au fost suspendate în favoarea unui „preț de vitrină”.
Cine a pierdut în schema de compensare și plafonare?
Statul român a pierdut bani publici și credibilitate ca administrator responsabil. Legea stipula clar: compensațiile către furnizori trebuie plătite în maximum 45 de zile pentru a menține fluxurile financiare stabile în sistem. În practică, întârzierile au depășit un an, încălcând principiile de legalitate și predictibilitate. Furnizorii de energie au fost transformați în creditori forțați ai statului, continuând să cumpere energia și să plătească tarifele de rețea, în timp ce statul le întârzia masiv plățile. Lichiditatea lor a fost grav afectată, iar mulți au redus activitatea sau au ieșit de pe piață, erodând concurența și stabilitatea sistemului energetic.
Consumatorii au beneficiat pe termen scurt de facturi reduse, dar pe termen lung, schema a distrus înțelegerea corectă a pieței, a blocat liberalizarea reală și a descurajat eficiența energetică. Fără educație și stimulente clare, consumatorii rămân vulnerabili la viitoare crize și la volatilitatea prețurilor.
Ieșirea din schema de plafonare la 1 iulie 2025 nu este doar o decizie contabilă, ci o oportunitate de a repara piața și de a reconstrui un sistem robust și competitiv. În locul unei subvenții generalizate, România va introduce ajutoare sociale țintite: 2,1 milioane de gospodării vulnerabile vor primi sprijin lunar de 50 de lei. Fără plafoane, furnizorii vor concura din nou prin preț și servicii, iar consumatorii vor trebui să compare oferte, să negocieze și să își ajusteze consumul.
Energia fără mască înseamnă adevăr, responsabilitate și transparență. Este șansa de a ieși din iluzia confortului ieftin pe datorie și de a transforma o piață fragilizată într-un sistem robust, competitiv și sustenabil, capabil să livreze servicii de calitate și un viitor sigur atât pentru consumatori, cât și pentru industrie. Numai astfel putem spera la prețuri corecte și stabile pe termen lung, investiții sustenabile și o piață suficient de matură încât să joace un rol competitiv la nivel regional.
