Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR: Analiza echilibrului valutar și alegerile strategice pentru economia României
În perioada de tranziție către economia de piață și în timpul crizelor financiare internaționale și europene din 2007-2012, România a experimentat fluctuații semnificative ale cursului nominal de schimb, inclusiv etape de depreciere amplă, însoțite de turbulențe severe în piețele financiare interne. Aceste episoade au avut un impact social și economic considerabil, explicând sensibilitatea publicului și a mediului de afaceri față de evoluția cursului de schimb.
Primii zece ani de tranziție au fost caracterizați de instabilitate profundă și adaptare structurală, România având de înfruntat un proces dificultat de reformă economică postcomunistă, marcat de restructurări industriale, privatizări complicate și fragilitatea sectorului financiar. Inflația a atins niveluri ridicate, iar încrederea populației în instituțiile democratice, în economie și în sistemul financiar local era scăzută, alimentând presiuni constante asupra cursului de schimb.
Societatea românească a traversat o perioadă de insecuritate și frustrare, iar reformele structurale au dus la pierderi masive de locuri de muncă, scăderea puterii de cumpărare și emigrarea forțată a muncitorilor. Aceste fenomene au erodat și mai mult încrederea în perspectivele economice. Contextul financiar a fost afectat de crizele financiare din Asia (1997) și Rusia (1998), amplificând vulnerabilitățile economiei românești, ceea ce a dus la ieșiri de capital și deprecierea abruptă a leului.
Pe 14 februarie 2000, România a deschis oficial negocierile de aderare la Uniunea Europeană, inițiind reformele cerute de aquis-ul comunitar. Între 2000 și 2003, economia a început să se stabilizeze, datorită unor politici monetare și fiscale coerente, care au condus la o relansare economică și la scăderea inflației. Consolidarea fiscală (deficitul bugetar a coborât sub 1% din PIB în 2005) și intrările masive de capital străin au întărit încrederea investitorilor și a populației în moneda națională. Acești factori au explicat aprecierea leului între 2004 și 2007, sprijinită de perspectiva integrării europene și de îmbunătățirea ratingurilor suverane.
Aprecierea leului a fost întreruptă brusc în 2007, odată cu criza financiară globală, care a provocat ieșiri de capital și a dus la o depreciere semnificativă a leului. Abia în 2009, odată cu corectarea dezechilibrelor fiscale și externe, cursul a intrat într-un regim de variație mai normalizat. De asemenea, analiza percepțiilor mediului de afaceri și ale populației cu privire la fluctuațiile cursului de schimb ar putea oferi perspective importante, având în vedere deprecierea leului față de monedele altor țări foste comuniste înainte de 2003.
După 2003, amplitudinea fluctuațiilor cursului leului față de euro a fost relativ similară cu cea a altor monede din regiune, deși leul s-a depreciat nominal. Recent, raportul de schimb al leului a depășit pentru prima dată nivelul de 5 lei pentru un euro, generând dezbateri în spațiul public privind volatilității cursului și nivelul adecvat al acestuia pentru economie.
Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, conform Băncii Naționale a României, care permite un răspuns flexibil al politicii monetare la șocuri neprevăzute. Aceasta diferă de regimul de curs fix adoptat de Bulgaria, care a stabilit o legătură strictă între leva și euro. Este important să nu confundăm volatilitatea redusă a cursului de schimb cu un regim fix.
Evaluarea riscurilor și vulnerabilităților asociate evoluției cursului de schimb necesită cunoașterea nivelului de echilibru al acestuia. Abordările utilizate pentru determinarea cursului de echilibru sunt împărțite în pozitive (utilizând date empirice) și normative (proiectând evoluții viitoare). Modelul Behavioural Equilibrium Exchange Rate (BEER) și modelul Fundamental Equilibrium Exchange Rate (FEER) sunt printre cele mai folosite metodologii pentru a evalua cursul de echilibru.
În România, aproximativ 28% din stocul de credit este denominat în valută, iar ponderea datoriei publice în valută este de aproximativ 51%. O depreciere a cursului ar putea afecta bilanțul gospodăriilor și al companiilor, dar ar putea stimula exporturile. Evaluarea optimului curs de schimb implică o analiză integrată, luând în considerare multiplele efecte asupra economiei, inclusiv competitivitatea externă și stabilitatea macroeconomică.
Cursul de schimb de echilibru este acel nivel la care economia funcționează normal, fără dezechilibre externe majore, iar cursul optim este cel ce maximizează bunăstarea economică. Analiza efectelor cursului asupra economiei este o combinație de știință și artă, necesitând un cadru metodologic solid și o experiență pentru a ajusta analiza la specificul economiei românești.
