Pe urmele „Cenușii” – un omagiu adus eroilor Revoluției de la Timișoara
Zeci de români au rememorat cea mai amplă operațiune de mușamalizare a statului din istoria recentă a României. În 1989, pentru a ascunde amploarea crimelor de la Timișoara, regimul comunist a decis să lase 42 de familii fără nicio speranță. Trupurile neînsuflețite ale primilor morți ai Revoluției au fost furate de la morgă și duse în mare secret la un crematoriu din Capitală, iar cenușa lor a fost aruncată la canalizare.
Aparținătorii pleacă an de an din Timișoara spre București și refac „Drumul Cenușii” pentru ca eroii să nu fie uitați. În decembrie 1989, la Timișoara, gloanțele au ucis oameni pe Calea Girocului, Podul Decebal și în centrul orașului. După reprimarea sângeroasă a protestelor, conducerea comunistă a decis să ascundă numărul real al morților. Prin ordinul Elenei Ceaușescu, 42 de cadavre au fost furate de la morgă și transportate pe ascuns la un crematoriu din București pentru a fi arse. Operațiunea a purtat numele de „Trandafirul”.
„Am trecut prin clipe grele, foarte grele, chiar. Și eu am fost împușcat în timpul Revoluției, patru gloanțe au trecut prin mine și, iată, dacă am avut pe cineva acolo sus care mă iubește și mi-a dat încă speranțe să nu-mi las copilașii singuri”, afirmă un revoluționar din Timișoara. Regimul a aruncat cenușa victimelor la canal, pentru a șterge orice urmă a crimelor. Părinți, soți și copii au rămas fără răspunsuri și cu un gol care nu va fi niciodată acoperit.
„Sunt aici pentru bunica mea. A fost erou-martir. A avut o inimă mare! Ne ducem și în București ca să facem un traseu pentru că 43 de cadavre au fost duse acolo pentru a fi aruncate într-un canal unde a fost ridicată o biserică”, afirmă nepoata unei victime de la Revoluție. Sub mesajul „Eroii nu mor niciodată”, familiile cer adevăr, asumare și memorie. Pentru ei, acest drum nu ține de trecut, ci de datoria de a spune ce s-a întâmplat și de a păstra vie amintirea celor care au avut curajul să lupte pentru libertate.
„Mergem la comemorarea tatălui meu cu nepoata. Ea, în fiecare an, vrea să meargă și datorită ei mergem mai mult pentru că bunicul ei este, cum spune ea, un erou. Eram de vârsta ei, aveam șase ani, n-am înțeles, primii ani tot așteptam să vină înapoi acasă”, a adăugat un alt participant la „Drumul Cenușii”. An de an, rudele victimelor refac drumul durerii, din Timișoara până la București, în memoria celor dispăruți.
