Povestea emoționantă a unei supraviețuitoare a abuzului
În continuarea mărturiilor femeilor care au trecut prin relații abuzive, o femeie a decis să își împărtășească povestea, sub protecția anonimatului, pentru a ajuta alte victime să își găsească curajul de a vorbi. Aceasta a tăcut ani de zile, sperând că situația se va schimba și că le va fi mai bine copiilor săi având ambii părinți alături.
Victima a fost profund afectată de cazul Teodorei, o altă victimă a violenței domestice. Ea a mărturisit: „De când s-a întâmplat cu ea, m-am hotărât să nu mai tac, pentru că mi-am dat seama că și ea a tăcut, ca și mine, și nouă ne este frică. De ce? De moarte. Și dacă tăcem, am tăcut, deci s-a întâmplat exact de ceea ce ne este frică. Și atunci vreau să vorbesc.”
Abuzurile au fost întotdeauna prezente, dar pentru ea s-au părut normale, fiind ceva familiar. „A început frumos, totul frumos. După care, încet, încet, a început teroarea. Abuz psihologic, financiar, fizic, verbal, religios, sexual, cred că toate abuzurile”, a explicat ea.
Reporterul a întrebat-o dacă își dădea seama în acel moment că trăiește sub un abuz, iar răspunsul a fost negativ: „Toată lumea îmi spunea că nu este regulă. Dar eu, nu. Întotdeauna am sperat că va fi mai bine și că eu am greșit cu ceva.”
Victima a subliniat că abuzurile încep prin izolarea partenerului de familie și prieteni, iar în cazul ei, soțul nu s-a implicat deloc în gestionarea banilor. „Banii lui erau banii lui, banii mei erau toți în casă. Și cheltuiam până la ultimul leu. Mă lăsa fără nicio resursă, ca să ajung tot la el să apelez și atunci să-mi dea cât vrea el”, a spus ea.
Un moment cheie în realizarea situației sale a fost după nașterea prematură a celei de-a doua fetițe. „Am stat în terapie o lună de zile, și când am venit, exact aceeași situație a fost”, a explicat ea.
Într-un moment de extrema violență, soțul ei a agresat-o fizic, iar ea a realizat că este în pericol. „Atunci am început să caut, să-mi caut o chirie și să pun totul la punct, să fug. Fugi, n-ai cum. Fugi cu ce-i pe tine, cu ce ai pe tine și cu ce iei mână și atât.” A apelat o singură dată la poliție, însă declarația ei a ajuns la coș din cauza influenței soțului.
Îndemnul ei pentru alte femei care se află în relații abuzive este clar: „Să nu stea! Să nu se gândească nicio clipă că stă pentru copii! Copilul meu îmi spunea că „De ce l-ai ales?” și că „Nu mai vreau să mai stau aici, să căutăm o casă, să plecăm”. M-am gândit că stau pentru copii, dar nu a fost deloc așa. Trebuie să iertăm, dar să nu uităm, ca să nu mai revenim acolo unde am fost.”
Victimele violenței domestice pot cere ajutor la linia gratuită 0800 500 333.
