Străinii care livrează în România: Martorii abuzurilor angajatorilor și lupta lor pentru dreptate
Doi livratori pakistanezi din România, concediați de angajator, au contestat decizia în instanță, obținând câștig de cauză și reparații morale de 10.000 de lei. Cei doi reclamanți au depus o cerere de chemare în judecată pentru anularea deciziilor de concediere, susținând că au fost angajați din noiembrie 2023 pe post de vânzători la domiciliul clientului pe bază de comandă. Activitatea lor a fost monitorizată printr-o aplicație disponibilă personalului firmei, care înregistra activitățile desfășurate pe zile, ore și minute.
Reclamanții au menționat că angajatorul le-a pus la dispoziție o locuință, în care au locuit împreună cu alți angajați, dar în condiții precare. Programul de lucru începea la orele 6-7 dimineața și se încheia după 10-12 ore, inclusiv în weekenduri. Angajatorul era constant nemulțumit de sumele pe care le predau din livrări. La început, target-ul săptămânal era de 1.000 lei, dar ulterior a fost crescut la 1.300 lei și, în martie, la 1.700 lei. Reclamanții susțin că nu au primit niciodată salarii, ci că ei erau cei care plăteau angajatorului sumele menționate, folosite, conform acestuia, pentru chirie și taxe.
În martie, un conflict a avut loc la locuința închiriată, unde angajatorul le-a reproșat că nu produc suficienți bani și le-a tăiat cauciucurile de la motoscuterele închiriate pe cheltuiala lor, împiedicându-i să iasă la muncă. După ce le-a cerut să părăsească locuința în 24 de ore, reclamanții au protestat cerându-și salariile, dar au fost dați afară. Deciziile de concediere au fost motivate de angajator prin acuzații false, dar reclamanții pot dovedi contrariul cu martori și dovezi video.
După concediere, angajatorul a solicitat întoarcerea reclamanților la muncă, dar aceștia au trimis demisiile pentru neplata salariilor, care au fost ignorate. Instanța a comunicat decizia de concediere pe 9 aprilie 2024. În contestația formulată, reclamanții au arătat că măsura concedierii a blocat dreptul lor de a munci în România.
Instanța a reținut că angajatorul nu a dovedit plata salariilor, iar în urma probelor existente a decis anularea concedierii și obligarea firmei la plata drepturilor salariale restante, a zilelor de concediu și a orelor suplimentare. De asemenea, instanța a admis cererea de daune morale, stabilind câte 1.000 lei pentru fiecare reclamant, subliniind impactul negativ al concedierii asupra vieții personale și profesionale a acestora.
Decizia instanței a fost luată pe 17 aprilie și este atacabilă cu apel în termen de zece zile de la comunicare.
