Viziuni: Ne alăturăm forței propulsorii sau vom rămâne doar o piuliță zgomotoasă?
România are potențialul de a deveni un lider regional în domeniul energetic, având în vedere proiectele strategice de amploare. Neptun Deep, cel mai mare proiect de exploatare a gazului natural din Europa de Est, a primit undă verde în 2023, cu o estimare de investiție de peste 4 miliarde euro, urmând ca producția efectivă să înceapă în 2027. De asemenea, proiectul Caragele Deep, care se concentrează pe forarea la mare adâncime, va contribui la consolidarea poziției României ca principal producător de gaze naturale din Uniunea Europeană. Proiectul-pilot cu reactoare modulare nucleare (SMR) de la Doicești este, de asemenea, un exemplu de inovație, dar lucrările avansează lent din cauza birocrației naționale.
Pe lângă aceste inițiative, România dispune de numeroase proiecte de parcuri solare și eoliene, în special în Dobrogea, Oltenia și sudul Moldovei. Totuși, investitorii se confruntă cu întârzieri la avize și cu o lipsă de coordonare între autoritățile locale și centrale, ceea ce afectează implementarea acestor proiecte.
Deși România are un potențial semnificativ, riscă să irosească această oportunitate din cauza unei politici economice și energetice ineficiente. Investitorii strategici, din SUA, Golful Persic, Coreea de Sud și Norvegia, sunt dispuși să investească, dar incertitudinea din România reprezintă un obstacol major. Blocajele administrative și avizele care durează ani întregi împiedică atragerea de capital global.
Sistemul energetic românesc nu mai este adaptat pentru valul de investiții care se preconizează. Rețeaua de înaltă tensiune este învechită și nu poate susține cantitățile mari de energie regenerabilă produse local. Conectarea regiunilor cu potențial, precum Dobrogea și Moldova de Sud, este parțială, iar dezvoltarea rețelei de transport avansează greu din cauza lipsei de fonduri și coordonare. Fără investiții semnificative în infrastructură, orice nou megawat instalat riscă să rămână neutilizat.
Un alt obstacol major este impredictibilitatea reglementărilor. Schimbările frecvente în legislație și impozitare creează un mediu instabil pentru investitori. Aceștia caută o stabilitate legislativă care să faciliteze dezvoltarea sectorului energetic, în loc să fie „amendați” prin reglementări fluctuante.
România nu trebuie să reinventeze roata, ci să implementeze soluțiile care funcționează în alte țări. Este esențială eliminarea barierelor administrative și fiscale și crearea unui cadru legislativ clar și stabil pentru investițiile în energie. De asemenea, un sistem rapid și digitalizat de avizare ar putea reduce semnificativ timpul necesar pentru obținerea avizelor.
În plus, este necesară o implicare a statului în cofinanțarea investițiilor în infrastructura de distribuție a energiei. România trebuie să dezvolte un hub industrial de energie, cu facilități necesare și un regim fiscal atractiv, în zone precum Dobrogea, Oltenia, Ardeal sau Moldova.
Nu în ultimul rând, se pune problema forței de muncă specializate. Este esențială pregătirea inginerilor, tehnicienilor și instalatorilor, având în vedere că aceștia sunt căutați în întreaga Europă. Fără o forță de muncă bine pregătită, niciun proiect de energie regenerabilă nu va funcționa eficient.
România are resurse bogate și parteneri puternici, dar decizia de a-și lua în serios potențialul energetic rămâne esențială. Energia nu este doar o chestiune de tehnologie; este vitală pentru creșterea economică, dezvoltarea industrială și locurile de muncă. Este o chestiune de viitor, iar România trebuie să decidă dacă va deveni parte integrantă a acestui motor economic sau va rămâne o rotiță care scârțâie.
