26 aprilie 2025: Marcați 39 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat, cauzând unul dintre cele mai mari dezastre nucleare din istorie. În timpul incendiului, cantități uriașe de radiații sub formă de radioizotopi gazoși au fost eliberate în atmosferă, poluând zona înconjurătoare și afectând grav sănătatea angajaților centralei, dar și a populației civile. Organizația Națiunilor Unite recunoaște accidentul nuclear de la Cernobîl ca fiind „cel mai grav dezastru ecologic din istoria omenirii”.
Ce s-a întâmplat pe 26 aprilie 1986
În dimineața zilei de 25 aprilie 1986, reactorul numărul 4 fusese programat pentru oprire, în vederea unor lucrări de întreținere. Un test era planificat pentru a verifica capacitatea generatorului turbinei de a produce suficientă energie electrică pentru a alimenta sistemele de siguranță ale reactorului în caz de oprire bruscă. Pregătirile pentru experiment au început pe lumină, iar puterea reactorului a fost redusă treptat până la aproximativ 51% din capacitate. La ora 23:00, pe 25 aprilie, s-a permis continuarea opririi reactorului și reluarea testului.
Conform planului, reactorul urma să fie coborât de la o capacitate nominală de 3,2 GW până la un nivel de 0,7-1 GW, dar reducerea puterii s-a produs prea rapid, iar reacțiile din interiorul miezului au fost dezechilibrate. S-a acumulat o cantitate semnificativă de xenon-135, un produs de fisiune cu proprietăți absorbante de neutroni, ceea ce a dus la o scădere accentuată a reactivității, coborând nivelul de putere până la aproximativ 30 MW.
În încercarea de a compensa această scădere, operatorii au retras o parte semnificativă din barele de control, încălcând reglementările stricte de siguranță. La ora 01:05, în cadrul experimentului, au fost pornite pompele de apă acționate de turbină, mărind debitul peste limitele admise. Până la ora 01:19, debitul a continuat să crească, iar apa, acționând ca moderator și absorbant de neutroni, a amplificat instabilitatea sistemului. La ora 01:23 și 58 de secunde, reactorul a ieșit de sub control, iar o explozie violentă a zguduit clădirea, deschizând porțile unei catastrofe nucleare fără precedent.
Urmările dezastrului de la Cernobîl
Accidentul de la Cernobîl a eliberat în atmosferă o cantitate de radiații toxice de aproximativ 400 de ori mai mare decât cea degajată de bomba atomică aruncată asupra Hiroshimei. În primele zece ore de la explozie, pompierii au intervenit pentru a stinge incendiul și a limita dispersarea materialelor radioactive, dar încercările de a răci miezul reactorului s-au dovedit ineficiente. Între 27 aprilie și 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au survolat reactorul, aruncând de sus peste 2.400 de tone de plumb și 1.800 de tone de nisip.
Aceste eforturi au avut efectul contrar, contribuind la creșterea temperaturii în interiorul reactorului. Abia pe 6 mai, focul și emisiile de radiații au fost aduse sub control prin injectarea de azot. Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de excludere, pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei. La 36 de ore de la producerea accidentului, cei aproximativ 45.000 de locuitori ai localității Pripiat au fost evacuați, iar orașul a rămas nelocuit.
În total, aproximativ 130.000 de persoane din 76 de localități au fost evacuate, iar o suprafață de aproximativ 17 milioane de kilometri pătrați din Belarus, Rusia și Ucraina a fost contaminată cu radiații. Studiile ulterioare au evidențiat impactul devastator al poluării radioactive asupra biosferei. De asemenea, Ucraina a acceptat, la 15 decembrie 2000, închiderea ultimului reactor funcțional de la Cernobîl, în schimbul unui sprijin financiar internațional de 2,3 miliarde de dolari.
Astăzi, la 39 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, viața își urmează cursul normal, iar împrejurimile au fost catalogate drept „zonă de excludere”.
