Înghesuială semnificativă în cimitirele din Constanța de Paștele Blajinilor
În credința populară, în lunea după duminica Tomei, se sărbătorește Paștele Blajinilor, cunoscut și sub denumirea de Paștile morților. În fiecare an, constănțenii care lucrează în această zi aleg să își cinstească morții cu o zi înainte, iar în această dimineață, cimitirele din Constanța au fost arhipline.
Creștinii ortodocși își pomenesc, an de an, rudele care au trecut la cele veșnice. Oamenii obișnuiesc să ofere de pomană diverse alimente, precum fructe, cozonac, ouă roșii, pască, colaci, covrigi, plăcinte cu brânză, carne, miere și vin roșu. Încă de la primele ore ale zilei, cimitirele erau pline de oameni care, cu mic, cu mare, veneau încărcați cu pachete cu mâncare, flori și lumânări, pentru a oferi pomeni celor adormiți.
Zeci de preoți au slujit la mormintele celor decedați, oficiind scurte slujbe și binecuvântând hrana pregătită special de credincioși. Cimitirul Central din Constanța a fost cel mai aglomerat, iar mii de oameni au venit pentru a-și pomeni morții. Accesul a fost o provocare, iar Poliția Locală a dirijat circulația pe strada Teodor Burada, dar și pe străzile adiacente.
Anul acesta, spre deosebire de anii anteriori, membrii comunității romilor din Constanța nu au mai avut voie să încingă grătare și să pună mese întinse pentru pomenirea celor decedați, fiind îndrumați să părăsească cimitirul în caz contrar riscând amenzi.
Paștele Blajinilor nu reprezintă doar o zi de pomenire, ci și un moment de conectare spirituală între generații. Familiile își arată astfel grija față de rădăcinile lor, continuând tradițiile creștine și aducând lumină și recunoștință în memoria celor dragi. În această zi, nu se pomenesc doar morții cunoscuți, ci întregul neam al strămoșilor comuni: Uitații, Neștiuții, Albii.
Potrivit unor povești vechi, blajinii sunt considerați a fi copii nebotezați care au murit imediat după naștere. În alte versiuni, aceștia sunt identificați cu urmașii celor care nu au reușit să traverseze marea în timpul eliberării poporului evreu din robia egipteană, rămânând pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei.
