Constanța: o comoară culturală uitată de un secol
Constanța se confruntă cu o problemă ignorată de aproape un secol: lipsa unei infrastructuri de teatru moderne, adaptate standardelor actuale. În anii ’20, orașul de la malul mării a avut un proiect clar pentru un teatru modern, integrat într-un palat cultural, un vis urbanistic care a rămas neîmplinit și care reflectă problemele actuale ale Teatrului de Stat Constanța.
Erwin Șimșensohn, directorul Teatrului de Stat Constanța, a subliniat în repetate rânduri necesitatea unei săli de spectacole moderne și a unei viziuni culturale coerente pentru oraș. Printre propunerile sale se numără candidatura Constanței la titlul de Capitală Culturală Europeană și construirea unei clădiri noi pentru teatru, fără a schimba subordonarea instituției față de Consiliul Județean Constanța.
Proiectul pentru un teatru modern nu este o noutate. În 1920, Consiliul Comunal a alocat 3 milioane de lei pentru construirea teatrului comunal, iar parcul orașului avea o suprafață de aproximativ 20.000 de metri pătrați, parte din acesta urmând să fie dedicată noilor instituții culturale. La acea vreme, arhitectul Petre Antonescu a fost implicat în elaborarea proiectului, iar o schiță era deja existentă în 1926, cu inaugurarea lucrărilor anunțată oficial.
Cu toate acestea, teatrul nu a fost construit, iar palatul cultural a rămas un proiect nefinalizat, consemnat doar în documentele vremii. În ciuda acestui fapt, orașul a continuat să se dezvolte cultural. Demostene Tranulis, un filantrop grec, a construit Teatrul de Stat Constanța (fostul Teatru Tranulis, Teatrul Fantasio) în 1927, după ce s-a îndatorat cu peste 2 milioane de lei pentru a crea o clădire dedicată actului teatral.
La aproape un secol distanță, Constanța se confruntă cu aceeași problemă: lipsa unei săli de spectacole moderne. Istoria arată că problema nu a fost lipsa viziunii, ci incapacitatea de a duce proiectele la capăt, o realitate care se repetă și în prezent.
