Ceea ce ne determină să trăim mai mult: dietă, activitate fizică sau moștenire genetică?
Mai mulți factori influențează durata de viață, cum ar fi dieta, exercițiile fizice, fumatul, consumul de alcool sau mediul. O întrebare esențială este rolul genelor în acest context. Un nou studiu a arătat că genetica are un rol mult mai important decât au sugerat cercetările anterioare, estimând contribuția genelor la determinarea duratei de viață a omului la aproximativ 50%. Acest procent este dublu față de concluziile anterioare și reflectă rezultatele studiilor realizate pe animale de laborator.
„Durata de viață este determinată de mulți factori, inclusiv stilul de viață, genele și, foarte important, factorul aleatoriu. De exemplu, organisme identice din punct de vedere genetic, crescute în medii similare, pot muri la momente diferite”, a explicat Ben Shenhar, doctorand în fizică la Institutul Weizmann de Știință din Israel.
Studiul a evaluat variația dintre diferite persoane care poate fi atribuită geneticii, împărțind factorii de longevitate în genetică și „toate celelalte”, care reprezintă aproximativ 50% din total.
Cercetătorii au abordat un factor de confuzie din studiile anterioare, care s-au bazat pe gemeni suedezi și danezi, majoritatea informațiilor fiind din secolul al XIX-lea. Aceste studii nu au luat în considerare decesele cauzate de violență, accidente, boli infecțioase și alți factori denumiți mortalitate extrinsecă, care au denaturat concluziile anterioare despre componenta genetică a longevității.
Noul studiu a utilizat o formulă matematică pentru a ține cont de mortalitatea extrinsecă în rândul gemenilor. Ben Shenhar a subliniat că mortalitatea extrinsecă în perioada în care au trăit gemenii studiați, înainte de era antibioticelor, era de 10 ori mai mare decât în prezent, din cauza bolilor infecțioase.
Analiza a validat predicția conform căreia decesele extrinsece maschează ereditatea, utilizând date recente din Suedia, care includeau gemeni crescuți împreună și gemeni crescuți separat. Aceasta a demonstrat că, pe măsură ce mortalitatea extrinsecă scade, importanța eredității crește.
Uri Alon, specialist în biologia sistemelor la Institutul Weizmann, a adăugat: „Gemenii identici crescuți separat împărtășesc genele, dar nu și mediul, ceea ce ajută la separarea geneticii de mediu.” Gemenii fraterni sunt, de asemenea, valoroși în astfel de cercetări, deoarece împărtășesc aproximativ jumătate din structura lor genetică.
Studiile anterioare asupra gemenilor au utilizat metode statistice eficiente pentru alte trăsături, dar durata medie de viață este puternic afectată de mortalitatea extrinsecă. Aceasta a dus la concluzii eronate în studiile anterioare.
Concluziile noului studiu pot avea implicații importante pentru cercetările despre îmbătrânire. Estimările scăzute ale importanței eredității ar fi putut descuraja finanțarea și cercetarea în domeniul geneticii îmbătrânirii. Studiul validează căutarea factorilor genetici ai longevității, arătând că semnalul genetic este puternic, dar era ascuns anterior de „zgomotul” din datele recoltate.
Genele influențează durata de viață în ambele sensuri: pe de o parte, există defecte genetice care pot provoca boli și scurta longevitatea, iar pe de altă parte, au fost identificate gene care oferă beneficii pentru longevitate. „Mulți centenari ajung la vârsta de 100 de ani fără să sufere de afecțiuni medicale grave”, a menționat Ben Shenhar. „Este clar că aceste persoane au gene protectoare care le apără împotriva dezvoltării bolilor care apar în mod natural odată cu vârsta.” Longevitatea este, probabil, influențată de sute, dacă nu chiar de mii de gene.
