Riscurile închirierilor fără contracte
Pe piața imobiliară din România, tradiționala înțelegere verbală între proprietar și chiriaș a început să piardă teren în fața unei realități: vulnerabilitatea în fața neprevăzutului. Într-un context în care mobilitatea populației este în creștere, mulți proprietari consideră că siguranța proprietății nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării, iar contractul de închiriere a devenit un instrument de protecție împotriva abuzurilor și prejudiciilor.
Contractul de închiriere reprezintă singura posibilitate legală care definește limitele dreptului de folosință și protejează dreptul de proprietate. Fără un suport scris, proprietarul se află într-o situație vulnerabilă, în care recuperarea unor daune materiale sau evacuarea unui locatar de rea-credință se poate transforma într-un proces anevoios de durată, consumator de resurse și nervi.
Importanța contractului de închiriere
Contractele de închiriere sunt ancore de siguranță atât pentru chiriași, cât și pentru proprietari. Ele sunt obligatorii și se vor nota la ANAF, derivând din aceasta și obligațiile de plată. Chiriașii trebuie să știe că nu pot fi evacuați oricând de către proprietar, iar proprietarii au nevoie de un asemenea contract pentru a se legitima în fața autorităților și pentru a dispune liber de bunul lor, atâta timp cât chiriașul își plătește chiria și nu refuză evacuarea.
Puterea „titlului executoriu”
Contractul de închiriere reprezintă o forță juridică, având puterea de titlu executoriu dacă este înregistrat la fisc sau autentificat la notar. Conform Codului Civil, contractul de locațiune încheiat prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la ANAF constituie titlu executoriu pentru plata chiriei. Astfel, în cazul neplății, proprietarul poate apela direct la un executor judecătoresc, fără a mai trece printr-un proces în instanță pentru a-și recupera banii.
Siguranța oferită proprietarului se extinde și asupra integrității bunului imobil. În absența unui contract și a unui proces-verbal de predare-primire detaliat, este aproape imposibil de dovedit în instanță că anumite stricăciuni au fost provocate de chiriaș. Un document anexat la contract poate menționa starea apartamentului, a mobilierului și a dotărilor, oferind proprietarului pârghia legală de a solicita despăgubiri sau de a reține garanția în cazul unor distrugeri.
Transparența fiscală și stabilitatea locativă
Reintroducerea obligativității înregistrării contractelor la ANAF, începând cu anul 2023, a adus o schimbare necesară în piața imobiliară. Deși mulți consideră impozitarea veniturilor din chirii o sarcină suplimentară, aceasta este, de fapt, taxa pe care proprietarul o plătește pentru a beneficia de protecția statului. Odată înregistrat, contractul devine opozabil terților, oferind proprietarului legitimitate în relația cu asociația de proprietari, furnizorii de utilități sau organele de poliție.
Pentru chiriaș, contractul este garanția că nu se va trezi cu bagajele în stradă peste noapte din cauza unei decizii abuzive a proprietarului. Contractul stabilește termene de preaviz și condiții specifice de reziliere, transformând locuința închiriată într-un spațiu de stabilitate, nu de incertitudine.
Specialiștii recomandă formalizarea relației de închiriere, care nu trebuie privită ca o dovadă de neîncredere, ci ca un act de responsabilitate civilă. Siguranța bunurilor și liniștea locatarului nu se pot sprijini pe promisiuni, ci pe clauze contractuale.
