Prețul aluminiului ia avânt și atinge cote fără precedent din cauza tensiunilor din Orientul Mijlociu
Prețul aluminiului a atins niveluri record în ultimii patru ani, fiind influențat de tensiunile geopolitice și de rezervele industriale reduse. Strâmtoarea Ormuz reprezintă un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, ceea ce constituie aproape 9% din producția globală.
În contextul actual, războiul din Orientul Mijlociu a generat pierderi pentru multe industrii, însă aluminiul se numără printre materiile prime cu o evoluție pozitivă. Prețul metalului a avansat cu aproximativ 8% de la începutul acestei săptămâni, atingând un maxim local de 3.527 de dolari pe tonă metrică. Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o creștere de aproape 10% în martie, cu un preț recent de aproape 3.450 de dolari pe tonă metrică.
Principalul catalizator al acestor creșteri de preț este o serie de atacuri care afectează marile topitorii din Golful Persic, în special instalațiile operate de Aluminium Bahrain (Alba) și Emirates Global Aluminium (EGA). Alba a raportat deja reduceri de capacitate de aproape 20% din cauza acestor atacuri.
Blocajele din Strâmtoarea Ormuz au amplificat efectele asupra producției, având în vedere că peste 80% din aluminiul din regiune este destinat exportului. Orice risc de tranzit transformă o problemă de producție regională într-un eveniment de penurie globală.
Piața aluminiului emite semnale de criză, cunoscute sub numele de „backwardation”, în care prețul spot este semnificativ mai mare decât prețul de livrare pe termen lung. Această primă a depășit 60 de dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel din 2007, evidențiind un dezechilibru acut pe piață. Stocurile din depozitele LME s-au redus cu peste 60% din mai anul trecut, ajungând la cele mai scăzute niveluri de la jumătatea anului 2023.
În același timp, cererea de aluminiu rămâne susținută de China, unde indicele PMI din sectorul manufacturier a crescut peste 50, indicând o expansiune. Dacă cel mai mare consumator mondial își accelerează achizițiile într-un moment în care oferta din Golf este afectată, deficitul de pe piață se va adânci rapid.
Volatilitatea prețurilor este accentuată de fiecare știre legată de întârzieri în livrări sau actualizări privind topitoriile. Aceasta creează o „primă de risc” pentru aluminiu, pe care alte metale, precum cuprul sau nichelul, nu o au în prezent. Situația pune în centrul atenției producătorii și reciclatorii care ar putea beneficia de marje mai mari.
Aluminiul joacă un rol esențial în producția modernă, fiind crucial în transport, reducând greutatea vehiculelor electrice și în industria aerospațială. De asemenea, este folosit frecvent în ambalaje și infrastructură, inclusiv în rețele electrice și cadre pentru panouri solare.
Pe măsură ce costurile de producție cresc, producătorii trebuie să decidă între a absorbi impactul asupra marjelor sau a transfera costurile către consumatori. Persistența acestor șocuri de aprovizionare ar putea transforma aluminiul într-un factor principal al inflației „persistente” în sectorul industrial.
Actuala criză subliniază dependența lumii occidentale de câteva mari centre de producție. Golful Persic reprezintă o putere în domeniul metalelor destinate exportului, iar Strâmtoarea Ormuz este singura cale de tranziție. Geopolitica revine ca principal catalizator pentru piața materiilor prime, determinând companiile să reevalueze riscurile, ceea ce va conduce, probabil, la un mediu de prețuri mai ridicate pe termen lung, pe măsură ce companiile investesc în lanțuri de aprovizionare mai rezistente, deși mai costisitoare.
