România resimte efectele turbulențelor politice
Instabilitatea politică are un cost economic direct și măsurabil, afectând dobânzile la care se împrumută statul, cursul de schimb, ratele la credite și fondurile PNRR, pe care România riscă să nu le mai acceseze. Potrivit Confederației Patronale Concordia, România plătește deja o penalizare zilnică pentru instabilitatea și suprapunerea de crize pe care le parcurge.
Dobânzile la care se împrumută statul au crescut brusc, de la 6,4% în februarie la 7,31%. Dacă instabilitatea persistă, aceste creșteri se pot adânci, generând costuri mai mari pentru companii și rate lunare mai ridicate pentru populație. De asemenea, cursul euro ar putea urca cu 1-2%, de la 5,09 lei la 5,20 lei, iar România, cu unul dintre cele mai ridicate grade de transmitere a cursului în inflație din regiune, va simți imediat această mișcare în prețurile de consum. Ratele la credite pot crește cu aproximativ 7,5-10%, ceea ce va reduce veniturile disponibile și va exercita o presiune suplimentară asupra consumului.
Pe termen mediu și lung, miza este semnificativă, deoarece o criză care compromite reducerea deficitului bugetar ar putea duce la pierderea ratingului de țară investment grade. Concordia subliniază că Ungaria a trecut printr-un scenariu similar și a plătit cu o creștere de 3 puncte procentuale a costurilor de finanțare. Aplicat României, un astfel de scenariu ar genera cheltuieli suplimentare cu dobânzile de +4 miliarde lei în 2026, +12 miliarde în 2027, +22 miliarde în 2028, +30 miliarde în 2029 și +33 miliarde în 2030, adică peste 100 de miliarde de lei în cinci ani.
Pentru a acoperi aceste costuri suplimentare și a menține bugetul de stat în parametrii asumați față de partenerii europeni, România ar trebui să crească TVA cu încă 3 puncte procentuale sau să majoreze toate celelalte impozite, un scenariu pe care țara nu și-l permite.
Scenariul optimist și scenariul critic pentru România
În scenariul optimist, România pierde minimum 30% din sumele PNRR așteptate în 2026, ceea ce reprezintă circa 3,5 miliarde euro. Există două variante posibile: dacă proiectele se opresc, creșterea economică scade cu 0,2-0,3 puncte procentuale, statul pierde 600-700 de milioane de euro din taxe nerealizate, iar deficitul bugetar ajunge la 6,43% din PIB, însoțit de un șomaj mai mare și firme în faliment. Dacă statul acoperă diferența din bugetul propriu pentru a continua investițiile, deficitul urcă la 6,9% din PIB, un nivel greu de finanțat în contextul costurilor de împrumut în creștere.
În scenariul negativ, pierderea ajunge la 50%, aproximativ 5,7 miliarde euro. Fără compensare bugetară, creșterea economică scade cu 0,35-0,40 puncte procentuale, iar statul pierde 1,4-1,5 miliarde euro din încasări fiscale, deficitul crescând la 6,61% din PIB. Cu compensare din bani publici, deficitul depășește 7,2%, punând în pericol direct ratingul de țară.
În scenariul critic, majoritatea reformelor asumate prin PNRR sunt ratate, iar pierderile ating 70%, circa 8 miliarde euro. Fără compensare, PIB-ul scade cu 0,6-0,7 puncte procentuale, pierderile fiscale ating 1,9-2,0 miliarde euro, iar deficitul urcă la 6,75%. Cu acoperire din fonduri naționale, deficitul ajunge la 7,8% din PIB, având o probabilitate ridicată de retrogradare la statutul de junk.
Costul instabilității politice îl plătesc companiile și cetățenii. Decidenții politici au datoria să restabilească, cât mai repede, încrederea mediului privat, a investitorilor și a cetățenilor în direcția, stabilitatea și predictibilitatea României.
