Strategii nutriționale pentru gestionarea diabetului și a obezității
În urmă cu 20 de ani, a fost lansat primul medicament de tip GLP-1, exenatida, ca tratament pentru pacienții cu diabet zaharat de tip II. Circa 10 ani mai târziu, Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite a aprobat primul GLP-1 pentru pacienții cu obezitate, liraglutida, sub denumirea comercială de Saxenda, urmată de aprobarea altor medicamente care s-au dovedit eficiente pentru persoanele care nu reușesc să slăbească prin dietă și mișcare. Aceste medicamente reglează senzația de sațietate; totuși, este esențială atenția la alimentație și la nivelul de activitate fizică.
Medicamentele GLP-1, care acționează ca agoniști ai hormonului GLP-1 (glucagon-like peptide 1), sunt prescrise de medicii diabetologi, endocrinologi și de medicii de nutriție și boli metabolice, fiind rezervate pacienților cu diabet zaharat de tip II, celor cu obezitate și pacienților supraponderali cu boală cardiacă. Totuși, ca orice medicament, agoniștii hormonului GLP-1 pot avea efecte adverse, cele mai frecvente fiind senzația de amețeală, vărsături și dureri de stomac. În cazuri rare, pot apărea paralizia stomacului, pancreatita și obstrucția intestinală.
Hormonul GLP-1 este produs natural de celulele din intestinul subțire și gros, în prezența alimentelor, și de neuroni din sistemul nervos central, având rol în reglarea apetitului și a sațietății. GLP-1 stimulează producerea și eliberarea insulinei de către pancreas, contribuind la reglarea glicemiei, și încetinește pasajul gastric al alimentelor, inducând sațietate, în special după consumul de alimente bogate în proteine.
Evitarea carențelor de vitamine și minerale
Deoarece aceste medicamente reglează senzația de sațietate, efectul lor asupra slăbirii este indirect, prin scăderea aportului caloric. Este esențială continuarea atenției la alimentație și activitate fizică, având în vedere că mușchii scheletici sunt cei mai mari consumatori de energie. Pacienții care nu dezvoltă un stil de viață sănătos concomitent cu administrarea medicamentului tind să recupereze kilogramele pierdute și să piardă îmbunătățirea sănătății cardiovasculare odată cu încetarea tratamentului.
Un alt motiv important pentru care dieta nu trebuie ignorată în timpul tratamentului cu GLP-1 este riscul de malnutriție. Efectul de scădere a apetitului și posibilele efecte adverse, precum senzația de greață, pot face dificil pentru pacienți să obțină toți nutrienții necesari, în special proteine, vitamine, minerale și antioxidanți. Aceste carențe pot duce la pierderea masei musculare, în special dacă pacienții rămân sedentari, ceea ce va îngreuna scăderea în greutate și poate crește rezistența celulelor la insulină.
Un studiu publicat recent a revizuit șase studii anterioare și a concluzionat că principalele carențe alimentare, după 12 luni de tratament, erau de vitamina D, fier, calciu, vitamina B1 și vitamina B12.
Este esențială comunicarea cu medicul specialist pe durata tratamentului, pentru a fi la curent cu efectele adverse și pentru a realiza un program alimentar adecvat și un plan de activitate fizică pentru menținerea masei musculare.
Surse de fier și calciu
Fierul este un microelement crucial în organism, având un rol deosebit în structura hemoglobinei și a mioglobinei, moleculele ce leagă oxigenul. Hemoglobina transportă oxigenul prin sânge, iar mioglobina îl eliberează în fibrele musculare active. Nivelurile de fier sunt evaluate prin măsurarea mai multor markeri: feritina, sideremia, transferina și capacitatea acesteia de legare a fierului.
Surse alimentare valoroase de fier includ scoicile, peștele, carnea de curcan, fasolea, lintea, năutul, mazărea, tofu, semințele de dovleac, quinoa, spanacul și ciocolata neagră. Deși legumele conțin antinutrienți care pot inhiba absorbția fierului, asocierea acestora cu alimente bogate în vitamina C crește biodisponibilitatea fierului.
Calciul, cel mai abundent mineral din organism, are funcții importante; 99% din depozitele de calciu asigură structura și rezistența oaselor și dinților. Surse bogate de calciu sunt produsele lactate, tofu coagulat cu săruri de calciu, sardinele conservate, semințele de chia și de susan, și varza kale.
