Un „vulcan zombi” adormit de 250.000 de ani dă semne neobișnuite
Uturuncu, un vârf din lanțul muntos al Anzilor Centrali, este cunoscut sub denumirea de „vulcan zombi”. Acesta nu a erupt de peste 250.000 de ani, dar prezintă semne de activitate, cum ar fi emisii de gaze și cutremure. Imaginile din satelit realizate în urmă cu peste 20 de ani au arătat că forțele interne ale vulcanului au provocat mișcări ale unei zone din apropierea vârfului, creând o formă asemănătoare unui sombrero, cu o lățime de aproximativ 150 de kilometri.
Recent, oamenii de știință au început să examineze vulcanul Uturuncu pentru a determina dacă deformarea continuă și dacă activitățile înregistrate sunt indicii ale unei posibile treziri a vulcanului adormit. Combinând datele din satelit cu analiza activității seismice și modele computerizate, cercetătorii au realizat o imagine mai clară a „anatomiei” interioare a vulcanului și au descoperit cauzele activității sale. Descoperirile lor au fost publicate pe 28 aprilie în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Erupțiile vulcanice apar de obicei atunci când magma de sub un vulcan se revarsă în camere magmatice subterane și scapă la suprafață prin guri de aerisire și fisuri. Erupțiile sunt mai puternice când magma este mai vâscoasă, acumulând gaze și generând presiune. Cu toate acestea, sub vulcanul Uturuncu, nu se întâmplă acest lucru. Mai degrabă, magma, gazele și fluidele interacționează într-o rețea hidrotermală activă, a cărei dinamică nu a fost pe deplin înțeleasă până acum.
Sub Uturuncu, la o adâncime de aproximativ 10 până la 20 de kilometri, se află un vast rezervor de magmă cunoscut sub numele de Corpul Magmatic Altiplano-Puna, care se întinde pe aproximativ 200 de kilometri, fiind cel mai mare corp magmatic activ cunoscut din scoarța planetei. Studiile anterioare sugerau existența unui sistem hidrotermal activ care leagă rezervorul de magmă de lanțul muntos de deasupra, dar nu se știa cum interacționau magma și fluidele în cadrul acestei rețele.
Folosind semnale de la peste 1.700 de evenimente seismice petrecute între 2009 și 2012, cercetătorii au realizat imagini de înaltă rezoluție ale scoarței de sub Uturuncu. De asemenea, au înregistrat schimbări electrice și gravitaționale subterane, precum și modificări în chimia rocilor, dezvăluind detalii nemaivăzute ale sistemului de canale sub și în interiorul vulcanului, prin care circulă un fluid geotermal încălzit.
Cercetătorii au constatat că, pe măsură ce corpul magmatic încălzea lichidul subteran și elibera gaze, acestea migrau în sus și se colectau în camerele de sub craterul vulcanic. Mișcarea lor a declanșat cutremure, a eliberat aburi și a deformat roca vulcanului, provocând o ridicare a suprafeței de aproximativ un centimetru pe an.
Dinamica internă a vulcanului Uturuncu nu doar că explică activitatea sa, dar sugerează și că acest „zombi” nu va renaște prea curând. Un coautor al studiului a afirmat că nu observă o creștere a seismicității, ceea ce ar fi un semn al unei posibile erupții. Se pare că vulcanul doar eliberează gaze și abur, continuând să se calmeze.