Bolile care îți pot interzice să conduci
Întrebarea pe care multă lume și-o pune este dacă șoferul din Brașov care a comis accidentul în urmă cu două zile avea voie sau nu să se afle la volan, în cazul în care suferea de o boală cronică neurologică. Doctorul Radu Țincu, șeful secției de terapie intensivă de la Spitalul Floreasca, a comentat despre efectele întreruperii tratamentului pentru o boală cronică.
În multe cazuri, anumite boli cronice devin incompatibile cu șofatul doar dacă nu sunt tratate sau monitorizate de medici specialiști. De asemenea, șoferii care doresc să obțină sau să-și reînnoiască permisul trebuie să prezinte un certificat medical care atestă că pot conduce. Printre afecțiunile care pot interzice conducerea se numără bolile progresive ale ochilor, pierderea vederii și acuitatea vizuală redusă, precum și afecțiunile cardiovasculare, cum ar fi insuficiența cardiacă severă, infarctul miocardic recent, hipertensiunea arterială, riscul de AVC și aritmii grave.
De asemenea, bolile neurologice precum schizofrenia, stările depresive grave, scleroza multiplă, dependența de alcool și droguri și epilepsia pot afecta capacitatea de a conduce. Totuși, există cazuri în care persoanele pot conduce, dacă sunt monitorizate și au acte care atestă acest lucru. Exemple includ apneea în somn severă, diabetul zaharat și insuficiența renală.
Boli netratate: „Lipsa unor manifestări într-o boală cronică nu înseamnă vindecarea ei”
Doctorul Radu Țincu a explicat în ce condiții persoanele care suferă de anumite boli pot conduce mașina. De exemplu, în cazul epilepsiei, dacă pacientul urmează un tratament și nu a avut nicio criză convulsivă timp de un an, el poate conduce, evident, cu evaluare periodică din partea medicului neurolog. La fel, persoanele cu diabet care nu au avut episoade de hipoglicemie severă în ultimul an pot conduce, dacă acest lucru este certificat de medicul diabetolog.
Medicul a subliniat că pacienții cu boli cronice trebuie să fie supravegheați permanent de medicul de specialitate, care să se asigure că tratamentul este suficient pentru a controla complicațiile care pot duce la pierderea stării de conștiență.
Cât despre pacienții care își întrerup tratamentul, doctorul Țincu a menționat că acest lucru depinde de responsabilitatea individuală a fiecărei persoane. „Ce s-a întâmplat neurmând tratamentul medicamentos? A fost această criză convulsivă care a apărut în mod brutal, neașteptat și care a dus la această tragedie”, a explicat el. Pacienții cu boli cronice trebuie să înțeleagă că lipsa unor manifestări nu înseamnă vindecarea bolii, ci doar că tratamentul controlează simptomele. Acest aspect ar trebui să fie clar pentru toată lumea, iar medicii de familie ar putea desfășura campanii de conștientizare pentru a informa pacienții că aceste boli nu se vindecă, dar pot fi bine controlate printr-un tratament strict respectat.
