Un tratament inovator promite să fortifice oasele și să diminueze depozitele de grăsime postmenopauzale
O substanță dezvoltată inițial ca posibil tratament împotriva cancerului a stimulat formarea țesutului osos și a redus acumularea de grăsime la șoareci cu deficit de estrogen, folosiți pentru reproducerea modificărilor hormonale asociate menopauzei. Tratamentul a crescut volumul osos și a păstrat structura internă, fără a reduce procesul normal de resorbție osoasă.
Osteoporoza apare atunci când pierderea de țesut osos și deteriorarea structurii acestuia reduc rezistența osului și cresc riscul de fracturi. Riscul de osteoporoză crește odată cu înaintarea în vârstă, în special în cazul femeilor postmenopauză. La nivel mondial, aproximativ 21% dintre femeile cu vârsta de peste 50 de ani au osteoporoză, iar una din trei va suferi, de-a lungul vieții, o fractură asociată bolii.
După menopauză, scăderea nivelului de estrogen accelerează pierderea osoasă, iar această perioadă este asociată cu modificări ale metabolismului și ale distribuției țesutului adipos. Cercetătorii încearcă să identifice mecanisme care ar putea influența nu doar pierderea osoasă, ci și unele dintre modificările metabolice care apar după menopauză.
De la cercetarea în cancer la osteoporoză
Studiul, apărut în revista npj Drug Discovery, a evaluat CADD522, o moleculă mică dezvoltată pentru a inhiba RUNX2, o proteină care controlează activitatea mai multor gene și are un rol esențial în formarea scheletului, dar care poate fi implicată și în dezvoltarea și răspândirea unor tipuri de cancer. Oamenii de știință au observat că blocarea RUNX2 reduce și afectarea osoasă produsă de tumori, iar echipa de la University of East Anglia a investigat dacă același mecanism ar putea fi utilizat pentru a limita pierderea osoasă după menopauză.
Studiul a utilizat un model experimental cu șoareci femele, cărora le-au fost îndepărtate chirurgical ovarele, pentru a reproduce modificările hormonale asociate menopauzei. Eficacitatea tratamentului a fost evaluată pe 32 de animale, dintre care 16 au fost supuse intervenției, iar celelalte 16, unei proceduri de control. Fiecare grup a primit tratamentul sau substanța de control de trei ori pe săptămână, timp de opt săptămâni.
Rezultate promițătoare
Analizele prin microtomografie computerizată au arătat că tratamentul a crescut volumul osos, păstrând numărul trabeculelor, structuri fine care formează rețeaua internă a osului. La animalele tratate, nivelul P1NP, un marker al formării osoase, a crescut, în timp ce βCTX, un marker al resorbției osoase, nu s-a modificat. Acest profil sugerează că tratamentul a favorizat formarea de os nou, fără a bloca pur și simplu resorbția osoasă.
Tratamentul a produs și modificări metabolice importante. Șoarecii cu deficit de estrogen care au primit tratamentul au avut o greutate corporală mai mică decât animalele netratate, fără ca diferența să fie explicată printr-un consum mai redus de hrană. De asemenea, a fost observată o cantitate mai mică de țesut adipos periferic și o reducere a acumulării de celule adipoase în măduva osoasă, ceea ce ar putea avea o legătură directă cu sănătatea osului.
Modificări ale metabolismului lipidelor
Echipa a analizat și compoziția acizilor grași din creier, observând modificări, în special în profilul unor acizi grași saturați și mononesaturați. La animalele cu deficit de estrogen, unele dintre aceste valori s-au apropiat de cele observate la animalele din grupul de control, în timp ce nivelurile acizilor grași polinesaturați omega-3 au fost influențate într-o măsură mult mai mică.
Siguranța tratamentului și perspectivele
Cercetătorii au realizat experimente farmacologice și toxicologice pe șoareci, șobolani și câini pentru a determina cum este absorbită și eliminată substanța. Tratamentul a fost absorbit după administrarea orală și a avut o tolerabilitate favorabilă pe termen scurt. Totuși, a fost observată o ușoară scădere a numărului de leucocite și creșteri ale nivelurilor fosfatazei alcaline și colesterolului.
Studiul indică o posibilă strategie terapeutică diferită de cele utilizate în prezent împotriva osteoporozei, sugerând că inhibarea RUNX2 ar putea favoriza formarea osoasă și păstra structura internă a osului, reducând în același timp acumularea de țesut adipos asociată deficitului de estrogen. Rezultatele sunt timpurii, iar eficacitatea asupra osului a fost evaluată într-un singur model animal pe o perioadă limitată, fără a demonstra încă reducerea fracturilor, obiectivul principal al tratamentului împotriva osteoporozei.
