Puncte de vedere: Măsuri fiscale sau iluzie economică?
În contextul unui deficit bugetar persistent și al presiunilor europene pentru consolidare fiscală, România ia în calcul majorarea unor impozite-cheie. Deși aceste măsuri par necesare, ele riscă să afecteze negativ economia reală, investițiile și gradul de conformare fiscală. Soluția nu constă doar în creșterea taxelor și impozitelor, ci într-o reformă profundă a bazei de impozitare, a colectării și a modului în care statul cheltuiește banii publici.
Peisajul fiscal post-pandemic în Europa Centrală și de Est devine tot mai tensionat. Țări precum România, Ungaria sau Polonia se confruntă cu deficite bugetare structurale, cu așteptări publice tot mai mari și cu presiuni externe din partea instituțiilor europene pentru revenirea la disciplina fiscală impusă de pactul de stabilitate și creștere.
În cazul României, provocarea este deosebit de acută. Deși economia a crescut în ultimii 20 de ani, deficitul bugetar rămâne persistent, adâncindu-se către 10% din PIB, iar datoria publică este pe o traiectorie ascendentă, spre 65% din PIB. Cu spațiul de împrumut tot mai limitat și cu nevoia de a respecta angajamentele europene, guvernul ia în calcul majorarea impozitelor, un demers riscant, dar facil.
Printre propunerile discutate se numără creșterea impozitului pe profit, a impozitului pe venit, a impozitului pe proprietate, a taxelor pe muncă și a contribuțiilor sociale, precum și revizuirea cotelor reduse de TVA și a facilităților fiscale sectoriale. Deși această direcție pare responsabilă din punct de vedere fiscal, majorarea impozitelor într-o economie cu dezechilibre structurale riscă să adâncească problemele existente, sufocând creșterea economică, descurajând investițiile și afectând sustenabilitatea bugetară pe termen lung.
Capcana creșterii: impozitele mari frânează economia
Pentru un guvern aflat sub presiune bugetară, creșterea taxelor pare a fi cea mai simplă soluție. Totuși, într-o economie precum cea a României, caracterizată prin productivitate scăzută, piețe de capital subdezvoltate și un nivel semnificativ de economie informală, efectele secundare pot fi semnificative. Structura actuală a sistemului fiscal românesc este dezechilibrată: consumul este bine taxat (TVA standard de 19%), în timp ce capitalul și proprietatea au un regim fiscal mai favorabil, iar munca este împovărată de contribuții sociale ridicate. Astfel, creșterea impozitului pe venit sau pe profit poate afecta dezvoltarea privată, inclusiv investițiile, antreprenoriatul și angajările formale.
Modelul de creștere al României, în ultimele două decenii, s-a bazat pe consumul de produse și servicii, în defavoarea creșterii producției și a formalizării economiei. Fondurile europene, remitențele și investițiile străine directe au avut un rol în această creștere, dar o creștere bruscă a impozitelor poate transmite semnale negative pentru investitorii locali și internaționali, mai ales în contextul în care țările vecine concurează activ pentru atragerea capitalului.
O povară fiscală suplimentară asupra muncii poate descuraja angajările legale, alimentând economia informală, care reprezintă circa 25% din PIB-ul României. Creșterea taxelor nu garantează venituri mai mari, ci poate accentua neîncrederea și neconformarea. Comportamentele companiilor pot fi afectate, acestea putând amâna investițiile sau reduce angajările, ceea ce duce la o erodare a bazei de impozitare și la o încetinire a creșterii economice.
Reforme mai profunde, nu doar venituri mai mari
Problema fiscală a României nu este doar nivelul redus al veniturilor, ci și ineficiența sistemică în colectare, lărgirea bazei de impozitare și calitatea cheltuielilor publice. România are un nivel al veniturilor bugetare de sub o treime din PIB, cu mult sub media UE. Soluțiile reale implică o reformă strategică a sistemului fiscal, orientată spre lărgirea bazei de impozitare prin eliminarea excepțiilor și facilităților fiscale, taxarea mai echitabilă a proprietății și capitalului, reducerea presiunii pe muncă, digitalizarea administrației fiscale, simplificarea cadrului fiscal și reforma administrativă a statului.
Cheltuielile publice nu pot fi ignorate. Deficitul bugetar este alimentat atât de venituri slabe, cât și de cheltuieli rigide și ineficiente, precum pensiile speciale și subvențiile populiste. Consolidarea fiscală durabilă necesită reforme în guvernanța bugetară.
Concluzie: Disciplina fiscală nu înseamnă doar taxe mai mari
Presiunea europeană și realitățile pieței financiare obligă România să-și corecteze dezechilibrele fiscale. Totuși, majorarea taxelor fără reforme profunde în colectare, cheltuieli și guvernanță riscă să dăuneze economiei mai mult decât o ajută. Disciplina fiscală nu trebuie să vină în detrimentul potențialului de creștere. România are șansa de a construi un sistem fiscal mai echilibrat, mai eficient și mai favorabil dezvoltării. Taxele pot aduce echilibru pe termen scurt, dar doar reforma aduce reziliență pe termen lung.
