Povestea supraviețuitorilor dezastrului: Înfruntarea provocărilor de după calamitate
Supraviețuitorii unui dezastru sunt marcați pe viață de experiențele dramatice prin care au trecut, chiar și atunci când incidentul a durat doar câteva secunde. Unii dintre ei nu fac față presiunii și povestea lor se încheie cu o nouă tragedie. Alții trec printr-o transformare psihologică și spirituală care depășește limitele sindromului supraviețuitorului. Experiențele celor care au trecut prin dezastre, precum accidente aviatice, incendii devastatoare sau atacuri ale rechinilor, ne oferă nu doar o lecție despre miracolul supraviețuirii, ci și o nouă perspectivă asupra vieții.
Brendan McDonough mergea spre casă cu mașina când a observat un fum gros ridicându-se spre cer. A oprit imediat mașina, și-a scos pistolul din torpedo și l-a pus la tâmplă, începând să plângă. Fumul i-a adus aminte de cea mai groaznică zi din viața lui: 30 iunie 2013, când un incendiu de vegetație a copleșit un grup de pompieri de elită în Yarnell, Arizona, iar 19 dintre ei au murit. McDonough a fost singurul supraviețuitor, deoarece se afla de veghe mai departe de restul grupului. De la atentatele din 11 septembrie 2001, nu au mai murit atât de mulți pompieri într-o singură zi.
Incidentul l-a transformat pe McDonough în erou. A susținut discursuri motivaționale, a scris o carte din care s-a realizat un film, iar străinii îi ofereau consumația în semn de recunoștință. Când oamenii îl întrebau cum se simte, el răspundea: „Mă simt norocos să fiu în viață. Binecuvântat să fiu aici. Iau lucrurile pas cu pas.” Totuși, ceea ce nu le spunea era că își îngropa gândurile negre în alcool și că acasă se transforma într-un zombi emoțional, tot mai detașat de familia lui. „Mă simțeam norocos că trăiesc, dar muream pe dinăuntru”, a afirmat McDonough.
Două lucruri l-au salvat pe McDonough atunci când a vrut să își pună capăt zilelor: gândul la soția sa, Alison, și fiica lor, Michaela, și melodia „Firework” cântată de Katy Perry. Când a văzut fumul pe cer, McDonough a început să audă amintirile infernului care i-a cuprins colegii cu un an înainte. Apoi, a auzit un alt sunet: Katy Perry cânta despre cineva care se simte ca o „risipă de spațiu” și îl îndemna să „aprindă lumina”. Ascultând-o, McDonough a renunțat la arma sa și s-a întors acasă, știind că drumul spre recuperare abia începea.
McDonough a realizat că nu va putea „aprinde lumina” de unul singur. A găsit comunități care l-au ajutat, iar astăzi conduce două centre de tratament pentru dependenții de droguri, fiind sobru de opt ani și lucrând din nou ca pompier. „Simt în continuare durerea, dar m-am împăcat cu ea”, a declarat McDonough.
Pe lângă McDonough, Vishwash Kumar Ramesh este singurul supraviețuitor al zborului Air India 171, prăbușit în iunie imediat după decolare în Ahmedabad, India, incident în care au murit 241 de persoane de la bord și alte zeci de victime la sol. McDonough a subliniat că „acest dar al supraviețuirii este un lucru frumos, dar nu este suficient”. El a adăugat că este esențial să ai o echipă de susținere în jurul tău.
McDonough și Ramesh fac parte dintr-un club sumbru de supraviețuitori care includ și alte persoane, precum Ari Afrizal, un muncitor în construcții care a supraviețuit tsunamiului din 2004 din Oceanul Indian, sau Juliane Koepcke, singura supraviețuitoare a unui accident aviatic din 1971. Lecția pe care acești supraviețuitori ne-o oferă este extinderea definiției eroismului, incluzând pe oricine reușește să treacă printr-un eveniment traumatic având umanitatea intactă. Pentru orice supraviețuitor, abilitatea de a înfrunta fiecare nouă zi cu recunoștință și curaj, mai ales atunci când revin în locurile care le-au provocat durere, este un miracol în sine.