Iluzia „paradisului” comunist (2): Oare chiar erau superioare gastronomia, cinematografia și muzica din epoca lui Nicolae Ceaușescu?
Aproape 36 de ani au trecut de când românii au ieșit în stradă și au strigat „Libertate!”, declanșând o Revoluție sângeroasă care a dus la căderea Regimului Ceaușescu. Paradoxal, după aceste zeci de ani de libertate și democrație, ideea că în comunism „era mai bine” a crescut în popularitate. Generațiile s-au schimbat, iar astăzi părerea despre dictatură se formează din povești și frustrările generate de situația economică actuală. Un sondaj INSCOP publicat pe 22 iulie arată că 55,8% dintre români consideră că regimul comunist a fost mai degrabă benefic pentru România.
„Mâncarea era mai sănătoasă, filmele, muzica și emisiunile erau mai bune” sunt doar câteva dintre premisele susținute de cei care afirmă că regimul de dinainte de ’89 a avut un impact pozitiv asupra țării. Studiul relevă că 85,1% dintre respondenți cred că mâncarea era mai sănătoasă în perioada comunistă, 75,1% consideră că filmele produse în România erau de o calitate superioară, 58% că emisiunile de divertisment erau mai bune, iar 11,6% au aceeași părere despre muzica românească.
Mâncarea era mai sănătoasă?
Gelu Duminică, sociolog, afirmă: „Pentru mâncare stăteai nopți întregi la coadă. Poate mâncai mai sănătos, dar mâncai mai puțin.” El subliniază că pentru a obține produse alimentare, oamenii așteptau ore în șir, iar rațiile erau limitate. Bogdan Voicu, sociolog, confirmă: „Mâncarea era mai sănătoasă, fiindcă nu avea substanțe adăugate, dar făceam cozi de ore.” Acesta își amintește cum, în perioada comunistă, familiile mergeau la piață pentru a cumpăra alimente, fiindcă în magazinele din oraș nu se găseau.
Filmele de calitate au dispărut?
Irina Margareta Nistor, critic de film, menționează că existau filme remarcabile, dar interzise, cum ar fi „Reconstituirea”. Ea subliniază că multe pelicule erau cenzurate și că accesul la filme era restricționat. Bogdan Voicu adaugă că accesul la filmele românești era controlat de Securitate, iar Cosmin Popa, istoric, observă că nostalgia pentru trecut este frecvent întâlnită, dar majoritatea filmelor erau ideologizate.
Gelu Duminică subliniază că „în tiranie și în dictaturi, arta nu se dezvoltă.” El afirmă că nu toate filmele erau accesibile publicului, iar cenzura îngreuna producția artistică.
Muzică și divertisment mai bune?
Irina Margareta Nistor subliniază că nostalgia pentru muzica ușoară persistă, dar accesul la muzică străină era interzis. Bogdan Voicu afirmă că „accesul la altă muzică decât cea acceptată de către Partidul Comunist era nul.” Cosmin Popa adaugă că divertismentul era mai rafinat, dar nu neapărat de o calitate superioară, fiindcă cenzura influența profund producția artistică.
