China ar putea să-și revizuiască tactica în utilizarea armelor nucleare
Timp de zeci de ani, China a menținut o postură nucleară mai relaxată comparativ cu Statele Unite și Uniunea Sovietică, angajându-se să nu fie niciodată prima care utilizează arme nucleare într-un conflict. Cu toate acestea, schimbările recente sugerează că Beijingul ar putea adopta o strategie riscantă din perioada Războiului Rece: lansarea unui contraatac nuclear imediat ce un atac nuclear inamic este detectat, înainte ca rachetele să lovească ținta. Această abordare, cunoscută și sub denumirea de LUA („launch under attack”) sau LOW („launch on warning”), permite autorităților să autorizeze răspunsuri nucleare bazate pe detectarea unui atac inamic, chiar înainte ca incendiile nucleare să explodeze pe teritoriul țării atacate.
Până în prezent, doar Statele Unite și Rusia au adoptat strategia LUA. Deși Washingtonul a explorat opțiuni pentru a reduce rolul acestei strategii în timpul mandatului lui Barack Obama, nu au fost efectuate modificări. În același timp, Rusia a extins scenariile în care ar putea lansa un răspuns nuclear imediat, reducând drastic pragul oficial pentru a considera un contraatac nuclear justificat. Acest prag a evoluat de la detectarea rachetelor balistice la obținerea de informații concludente privind lansarea în masă a unor avioane, rachete sau drone inamice.
În ciuda apelurilor publice din partea unor diplomați chinezi de a respinge LUA, China pare să dezvolte în secret infrastructura necesară pentru a adopta această strategie, conform unor surse. Beijingul construiește un sistem complex de avertizare timpurie, care va include sateliți cu infraroșu și radare terestre mari, pentru a detecta potențiale atacuri.
Riscurile strategiei LUA pentru China
Deși strategia LUA poate avea beneficii în descurajare, ea introduce riscuri semnificative pentru declanșarea inutilă a unui conflict nuclear. LUA a fost întotdeauna o strategie riscantă, iar contextul geopolitic actual face ca aceasta să fie și mai periculoasă pentru China decât a fost pentru cele două superputeri nucleare în timpul Războiului Rece. Liderii sovietici și americani monitorizau rachete cu traiectorii previzibile, în timp ce China trebuie să ia în considerare rachete avansate cu traiectorii schimbabile în timp real, complicând astfel evaluarea pericolului.
De asemenea, determinarea tipului de rachete detectate (nucleare sau convenționale) ar putea fi imposibilă, complicând răspunsul armatei chineze. Apropierea geografică a Chinei de alte potențiale ținte ale Statelor Unite, precum Rusia și Coreea de Nord, care pot lansa rachete strategice din apropierea graniței, crește riscul izbucnirii unui conflict nuclear.
Implicațiile adoptării strategiei LUA
Dacă China va adopta LUA, conducerea de la Beijing ar trebui să renunțe la o parte din controlul absolut pe care îl exercită asupra arsenalului nuclear. Din cauza timpului de reacție limitat, armata chineză va prelua responsabilități în planificarea contraatacurilor. Strategii americani sunt îngrijorați de extinderea arsenalului nuclear chinez și de capacitatea acestei armate de a lovi forțele nucleare ale Statelor Unite.
De asemenea, se teme că Beijingul dezvoltă un sistem de bombardament orbital, o armă nucleară ce poate fi lansată în spațiu și direcționată rapid către ținte inamice, inclusiv instalații critice de comandă și control ale forțelor nucleare. China se află la o răscruce de drumuri, iar deciziile pe care le va lua ar putea influența amenințările nucleare globale în următoarele decenii. Beijingul ar putea alege să copieze aspectele riscante ale strategiilor nucleare din timpul Războiului Rece sau să opteze pentru o abordare mai moderată, axată pe control și reținere strategică.
