Mierea: Comoara naturală plină de nutrienți valoroși
Institutul de cercetare Earthwatch din Marea Britanie a declarat albina, în 2019, drept „cea mai importantă ființă vie de pe planetă”. Aceasta se datorează faptului că peste 70% din culturile agricole depind de polenizarea realizată de insecte, albinele având un rol esențial. Fără albine, producția de legume, fructe, cereale, semințe și furaje ar scădea drastic, aproximativ 35% din producția mondială de alimente fiind direct dependentă de polenizatori.
Producțiile cele mai afectate includ mere, pere, cireșe, vișine, piersici, caise, prune, mango, kiwi, dovlecei, castraveți, roșii, vinete, ardei, floarea-soarelui, rapiță, migdale, alune, nuci, cacao și cafea. Unele dintre acestea depind exclusiv sau într-o mare măsură de polenizarea realizată de albine, precum migdalele și cacaua – 100%, merele și cireșele – peste 80%, și cafeaua – circa 50%. Albinele contribuie astfel la echilibrul ecosistemelor și biodiversitate, fiind un indicator ecologic al sănătății mediului.
Pe lângă contribuția lor ecologică, albinele ne oferă și mierea, un aliment cu un conținut de aproximativ 80% zaharuri simple (fructoză, glucoză, maltoză, zaharoză etc.), 18% apă și 2% enzime benefice pentru digestie, vitamina C, toate vitaminele din complexul B (cu excepția B12), vitaminele A și E, minerale (potasiu, magneziu, calciu, fier, zinc, fosfor), aminoacizi și polifenoli (în special flavonoide antioxidante). Aceste proporții pot varia în funcție de tipul de miere, ceea ce influențează viteza de cristalizare: mierea de rapiță și cea de floarea-soarelui cristalizează mai repede, în timp ce mierea de mană și cea de salcâm rămân fluide mai mult timp.
Efecte medicinale şi terapeutice
Mierea nu este doar un aliment de post, ci rezultatul unui proces complex de prelucrare a nectarului de către albine. Nectarul este depozitat în gușa meliferă, unde o enzimă numită invertază descompune zaharoza în glucoză și fructoză. Albinele „procesatoare” adaugă enzime și reduc treptat conținutul de apă, prevenind astfel degradarea mierii. După deshidratare, mierea este depozitată în celulele fagurilor, unde continuă să se maturizeze.
Mierea este apreciată nu doar pentru gustul său, ci și pentru efectele sale medicinale. Aceasta are proprietăți antibacteriene, antiinflamatoare, antioxidante, cicatrizante și expectorante. De asemenea, mierea acționează ca un prebiotic, hrănind microbiota intestinală benefică. Aceste caracteristici o fac populară nu doar în alimentație, ci și în industria cosmetică, fiind utilizată în produse precum creme și măști.
Cu toate acestea, mierea poate conține sporii bacteriei Clostridium botulinum, care, deși inofensivi în sine, pot deveni periculoși pentru sugar. Din acest motiv, mierea este contraindicată copiilor sub 1 an.
O varietate de tipuri de miere
În 2024, consumul mediu de miere în România a fost estimat la 1,3 kg pe an per cap de locuitor, clasându-se pe locul al treilea în Uniunea Europeană, după Grecia și Belgia. La nivel mondial, Uruguay și Croația sunt cele mai mari consumatoare de miere, cu 3 kg și 2,6 kg per cap de locuitor, respectiv.
Există peste 300 de tipuri de miere recunoscute comercial în lume, dar numărul poate depăși 1.000 dacă luăm în considerare toate varietățile locale. Cele mai cunoscute sunt mierea de manuka (Noua Zeelandă), mierea de Sidr (Yemen și Arabia Saudită), mierea de salcâm, mierea de tei și mierea de eucalipt. Mierea de manuka este renumită pentru conținutul său ridicat de metilglioxal (MGO), având un efect antibacterian puternic.
Apicultura românească este variată și valoroasă, producând tipuri de miere precum mierea de salcâm, mierea de tei, mierea polifloră, mierea de floarea-soarelui, mierea de rapiță și mierea de castan, dar și varietăți mai rare precum mierea de zmeur, coriandru, mentă și lavandă.
