Europa în fața unei alegeri cruciale: forță sau vulnerabilitate
Guvernele dezbinate ale Europei refuză să recunoască măsura în care violența modelează politica globală și trebuie să-și intensifice eforturile pentru a-și impune forța, a avertizat șeful statului major al armatei franceze, generalul Thierry Burkhard. „O Europă slăbită s-ar putea trezi mâine în postura unui animal vânat, după două secole în care Occidentul a dat tonul”, a declarat Burkhard, subliniind că „nu este vorba doar despre forțele armate, ci despre faptul că acum predomină dinamica puterii dure”.
Generalul a avertizat că țările fragmentate ale Europei vor trebui să se unească mai strâns ca forță strategică pentru a contracara „sferele de influență” construite de China, Rusia și SUA. „Pe de o parte, țările europene nu au fost niciodată atât de puternice. Pe de altă parte, există o formă de negare din partea guvernelor și a populațiilor în fața nivelului de violență din lumea de astăzi”, a adăugat el.
Realitatea prezentată de Burkhard reflectă un număr tot mai mare de avertismente cu privire la fragilitatea Europei. Fostul șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a subliniat că UE trebuie să înceteze să pretindă că poate exercita o influență globală doar ca forță economică și piață de consum, insistând că blocul a primit un „semnal de alarmă foarte brutal” din partea lui Donald Trump, care i-a atras atenția că trebuie să gândească în termeni mult mai strategici în ceea ce privește cheltuielile pentru securitate și apărare.
Prim-ministrul italian Giorgia Meloni a acuzat Uniunea Europeană că alunecă spre irelevanță pe scena mondială, afirmând că „trebuie să fim dispuși să plătim prețul libertății și independenței noastre”. Burkhard, care își va încheia mandatul la sfârșitul lunii, subliniază că, în calitate de lider al armatei franceze, a consolidat prezența forțelor armate franceze pe flancul estic al Europei și a devenit mai activ în cadrul NATO, pregătindu-se pentru un război de intensitate ridicată.
Generalul a descris o lume definită de patru factori politici: utilizarea forței pentru rezolvarea conflictelor, presiunea exercitată de țări precum China, Rusia, Coreea de Nord și Iran, puterea războiului informațional și impactul schimbărilor climatice. El a afirmat că mai mult decât tancurile rusești, instituirea unei ordini alternative de-occidentalizate amenință europenii. „Solidaritatea strategică care unește țările europene trebuie să fie foarte, foarte puternică”, a declarat el, adăugând că „nicio țară din Europa nu poate fi un actor important pe cont propriu”.
Provocările în politica de apărare europeană
Burkhard a menționat că provocarea pentru europeni a fost întotdeauna aceea de a vorbi cu o singură voce în politica de apărare. Presiunea Madridului de a fi scutit de noul obiectiv NATO de 5% din PIB pentru cheltuielile de apărare, în urma comentariilor prim-ministrului Pedro Sanchez că Rusia nu reprezintă o amenințare imediată pentru Spania, evidențiază percepțiile diferite ale amenințărilor în rândul națiunilor europene.
„Dificultatea apărării europene este aceea de a cuprinde interesele strategice ale țărilor europene în ansamblu”, a subliniat Burkhard. În ciuda multor întrebări fără răspuns, discuțiile privind garanțiile de securitate pentru Ucraina au luat avânt în ultimele săptămâni, iar dorința președintelui SUA de a ajunge la un acord de pace aduce un nou impuls, conform afirmațiilor sale.
Burkhard a evidențiat că, pentru majoritatea capitalelor europene, sprijinul militar al SUA este o condiție prealabilă pentru a se angaja în orice efort de monitorizare a unui potențial acord de pace în Ucraina. „Americanii cred, în principal, că europenii trebuie să-și demonstreze angajamentul de a-și asuma responsabilitatea”, a subliniat el, subliniind complexitatea politicii europene de apărare.
Război impus vs. război ales
Generalul a subliniat că conflictul de intensitate ridicată din Ucraina determină o regândire profundă a modului în care operează forțele armate occidentale, trecând de la „războaie alese” la „războaie impuse”. În ceea ce el numește războaie alese, liderii politici și militari controlează resursele și desfășurarea forțelor. În contrast, războaiele impuse sunt conflicte existențiale în care opțiunile sunt limitate.
Burkhard a concluzionat că, pentru a face față noii realități, forțele armate occidentale trebuie să-și diversifice arsenalele și să gândească la costurile și eficiența armelor utilizate. El a respins afirmațiile conform cărora forțele armate franceze nu ar putea rezista într-un conflict de intensitate ridicată, subliniind că Franța nu ar lupta singură, ci alături de aliații NATO.
