Iluzia aurului negru: americanii îl doresc, europenii îl achiziționează
În urmă cu opt ani, politica externă americană era condusă de Rex Tillerson, fostul secretar de stat al lui Donald Trump și director executiv al Exxon. În prezent, legătura cu Exxon devine din nou relevantă în politica externă a lui Trump, în al doilea său mandat. O știre din „Wall Street Journal” menționează că la Summitul din Alaska cu Putin s-a discutat despre revenirea Exxon în afacerile cu petrolul rusesc, în contextul în care Trump impune tarife de 50% asupra achizițiilor indiene de țiței rusesc, încălcând sancțiunile. Se întreabă astfel dacă America se pregătește pentru un viitor post-sancțiuni.
Uniunea Europeană contribuie semnificativ la complicarea situației. Deși se afirmă că a închis „robintele rusești” și a eliminat dependența energetică de Moscova, realitatea spune altceva. Importurile de combustibili fosili din Rusia nu au încetat, iar Uniunea Europeană a plătit anul trecut 23 de miliarde de euro pentru aceste combustibili, excluzând tranzacțiile prin țări terțe, precum India, care rafinează țițeiul rusesc și îl vinde europenilor.
Această situație demonstrează că bilanțul sancțiunilor este diferit de percepția oficială. Dacă discursurile promovate sugerează fermitate, în realitate există ambiguități și compromisuri continue, iar „prietenii Kievului” continuă să finanțeze armamentul lui Putin. La summitul de la Anchorage, Trump și Putin au discutat despre „a face mai multe afaceri împreună”, în timp ce, în culise, giganții energetici discutau despre posibilitatea reîntoarcerii Exxon Mobil la proiectul Sakhalin-1, un important câmp de petrol și gaze din Rusia, de care Exxon a fost forțată să se retragă după invadarea Ucrainei în 2022.
Exxon speră să recupereze pierderile și să asigure o sursă sigură de aprovizionare, având în vedere piețele din Asia. Totuși, perspectiva revenirii sale este incertă. Economia rusă se confruntă cu provocări precum inflația și exproprierile, iar vânzările pe piața europeană au scăzut. Depinde mult de rezultatul războiului: dacă Trump reușește să impună un acord, Exxon ar putea reveni, dar dacă Putin continuă conflictul, ar putea exista noi sancțiuni.
Uniunea Europeană, în timp ce discută sancțiuni, continuă să importe volume mari de hidrocarburi rusești, iar recent atacurile ucrainene asupra infrastructurii petroliere rusești au evidențiat dependența energetică persistentă a Europei. Atacurile, realizate cu drone și rachete HIMARS, au perturbat fluxurile de țiței rusesc către țări precum Germania, Slovacia și Ungaria, generând lipsuri și vulnerabilitate.
Liderul maghiar Viktor Orban a protestat împotriva acestor atacuri, acuzându-l pe Zelenski că își vizează și aliații. În ciuda acestor tensiuni, Trump a susținut strategia ucraineană, considerând că singura modalitate de a câștiga războiul este aducerea conflictului în interiorul granițelor Rusiei. Această realitate complicată scoate în evidență contradicțiile Uniunii Europene în privința sancțiunilor și dependenței de hidrocarburile rusești, în ciuda războiului în desfășurare.
