A ajuns Donald Trump liderul Europei? Două efecte alarmante ale cedării Uniunii Europene în fața președintelui american
Uniunea Europeană și Statele Unite au același președinte, cel puțin în viziunea lui Donald Trump, care a afirmat recent că liderii UE i se adresează cu titlul de „președinte al Europei”. Deși acest comentariu a stârnit multe ironii din partea oficialilor europeni, care au declarat că niciunul dintre ei nu a folosit vreodată acest apelativ, realitatea sugerează că aceștia i-au oferit lui Trump un loc de cinste la masa negocierilor de la Bruxelles.
De la summitul NATO din iunie, când Trump a dezvăluit un mesaj pe telefon în care secretarul general al NATO, Mark Rutte, l-a numit „tăticule”, până la controversatul acord comercial între UE și SUA semnat în Scoția, liderii europeni au acceptat o înțelegere atât de nefavorabilă încât a părut o capitulare. Se pare că afirmația lui Trump conține un sâmbure de adevăr. Niciun președinte american nu a avut o influență atât de mare asupra politicilor europene, iar liderii țărilor europene nu au fost niciodată mai dispuși să îl laude pe Trump și să nu îl contrazică deschis.
În discuțiile private, oficialii UE au recunoscut că este necesar să îl îmbuneze pe Trump pentru a-l menține interesat de securitatea Europei și viitorul Ucrainei. Un exemplu îl constituie vizita din vara aceasta a unui grup de lideri UE la Washington, care l-au rugat pe Trump să intervină pe lângă premierul ungar Viktor Orban pentru a nu bloca eventuala aderare a Ucrainei în Uniunea Europeană, conform unui raport Bloomberg. Un diplomat din UE a afirmat: „El nu va putea fi niciodată președintele Europei, dar poate fi nașul ei.”
Trump a impus termeni duri și umilitori pentru Europa, iar liderii UE au fost extrem de reținuți în comunicarea cu președintele SUA, având doar două opțiuni: tăcere sau laude. Președintele Estoniei, Alar Karis, a declarat că multe țări europene susțin eforturile lui Trump pentru un acord de pace în Ucraina, dar nu a menționat planurile Pentagonului de a reduce soldații americani din Europa.
Semnarea acordului comercial în Scoția a fost interpretată ca o capitulare în fața Statelor Unite, iar oficiali europeni au subliniat că nu ar trebui să folosească termenul „negociere” pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat. Sabine Weyand, un negociator UE cu experiență, a afirmat că „nu o să mă auziți folosind cuvântul ‘negociere’” pentru a descrie acordul. Aceasta reflectă o schimbare dramatică în atitudinea Bruxelles-ului, care a fost odată mai curajoasă în fața marilor companii americane.
Consecințele acestei cedări ar putea fi resimțite mulți ani de acum înainte. Fostul ambasador american în UE, Anthony Gardner, a avertizat că mesajul transmis de Europa este că marile blocuri comerciale pot câștiga împotriva Uniunii Europene prin folosirea pârghiilor disponibile pentru a o diviza. De asemenea, el a subliniat că statele membre ar putea începe să se întrebe „la ce mai e bună Uniunea Europeană, dacă nu poate oferi un scut în domeniul comerțului?”
Motivul principal pentru care liderii UE au cedat în fața presiunilor Washingtonului, a fost expus de Antonio Costa, președintele Consiliului European, care a menționat că „creșterea tensiunilor cu un aliat cheie din cauza tarifelor, în timp ce granița noastră estică se află în pericol, ar fi fost un risc imprudent.”
Întrebarea care rămâne este: este Uniunea Europeană condamnată la supunere în relația cu SUA sub conducerea lui Trump? Sau va urma un „secol al umilinței” similar cu soarta dinastiei Qing, care a fost forțată să accepte intervenționism și imperialism din partea puterilor occidentale? Fostul premier italian și șef al băncii centrale europene, Mario Draghi, a subliniat că Uniunea Europeană trebuie să se transforme dintr-un spectator într-un protagonist pentru a face față provocărilor actuale.
