Academia Română clarifică utilizarea cuvântului „supat”
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” a explicat recent că termenul „supat”, care desemnează spațiul dintre pat și dușumea, este un cuvânt corect în limba română. Aceștia au subliniat că „supat” nu este o noutate apărută în ediția din 2021 a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3), ci figura deja în ediția din 2005.
Potrivit reprezentanților instituției, „supat” este un substantiv neutru, având formele „un supat, două supaturi”. Cuvântul poate fi articulat („supatul”) și utilizat după o prepoziție („în supat”). Institutul a oferit exemple din Dicționarul (tezaur) al limbii române (DLR) pentru a demonstra că termenul este atestat în limba română. Un exemplu provine dintr-un text folcloric: „Căci cămășa i-am spălat-o, în supat i-am aruncat-o”, iar altul apare în scrierile lui Calistrat Hogaș: „Până ce diavolii de copii să se mai ghiontească pe sub masă și supaturi, a trecut o mare parte din noapte.”
Institutul de Lingvistică a clarificat că „supat” provine din construcția „sub pat”, însă cele două forme au funcții gramaticale diferite. În enunțul „Mingea căzuse sub pat”, „sub” este prepoziție, iar „pat” este substantiv. În schimb, în enunțul „Am căutat mingea în supat”, „supat” denumește locul, adică spațiul dintre pat și dușumea.
Reprezentanții instituției au subliniat că formarea cuvintelor prin alăturarea unor prepoziții și substantive nu este neobișnuită în limba română, oferind exemple precum „subsol”, „acasă”, „aseară”, „degrabă”, „deloc”, „deodată”, „de mâncare” și „deochi”.
De asemenea, institutul a menționat că termenul „supat” nu este o invenție a DOOM3, ci figura deja în DOOM2, publicat în 2005, și este însoțit de indicația „pop.”, care arată că termenul aparține registrului popular al limbii. Aceștia au explicat că „popular” se referă la registrul în care circulă cuvântul, nu la numărul de distribuiri pe rețelele sociale.
Institutul de Lingvistică a evidențiat că „supat” este un termen documentat în DLR prin exemple din operele autorilor Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaș și Sadoveanu, precum și din folclor. „Un dicționar nu obligă pe nimeni să înlocuiască sub pat cu supat. El nu inventează cuvinte (și nici nu mută mobila…), ci doar inventariază cuvintele pe care vorbitorii le-au lăsat prin limbă”, au adăugat reprezentanții instituției.
În final, institutul a făcut referire la alte cuvinte propuse în glumă de utilizatorii internetului, precum „sumasă”, „suscaun” și „sufarfurie”, subliniind că, pentru a fi inclus într-un dicționar, un termen trebuie să fie dovedit prin utilizare și atestări.
