Antonie cel Mare, protectorul credincioșilor împotriva vrăjilor și blestemelor, sărbătorit pe 17 ianuarie
Pe 17 ianuarie, în fiecare an, este prăznuit Sfântul Antonie cel Mare, considerat protectorul credincioșilor împotriva farmecelor și blestemelor. Numit și părintele monahilor, Sfântul Antonie a trăit 85 de ani în pustiu, unde vindeca bolnavii și pe cei demonizați.
Potrivit surselor, Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Este socotit întemeietorul vieții monahale și este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieții călugărești. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, acest mare luminător al credinței a fost fiul unor țărani creștini înstăriți, unde a învățat calea credinței.
La vârsta de 20 de ani, după moartea părinților săi, Antonie a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: “Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoara în cer; după aceea, vino și urmează-Mi.” Punând aceste cuvinte în inimă, și-a împărțit averea săracilor, și-a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate.
La 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deșertului, unde a locuit timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să plece din cauza atacurilor diavolești. Aici, Antonie a devenit părintele duhovnicesc al multor călugări din diverse comunități monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria și Sketis.
În anul 310, Antonie a călătorit la Alexandria pentru a îmbărbăta creștinii prigoniți din cauza persecuției lui Maximin. În 312, s-a stabilit în adâncul desertului, pe muntele Kolzim, unde a rămas până la sfârșitul vieții, împreună cu doi ucenici. A părăsit acest loc doar pentru a-și vizita discipolii și pentru a efectua o a doua călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arieni.
Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356 d.Hr. în desertul de pe malul drept al Nilului.
Troparul Sfântului Antonie cel Mare
Locuitor al pustiului și înger în trup, și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Antonie. Și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slava Celui ce te-a încununat pe tine, slava Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
