Asociațiile pacienților îi adresează o scrisoare lui Ilie Bolojan: „Un medicament disponibil doar pe hârtie nu aduce alinare nimănui”
Mai multe asociații de pacienți îi solicită premierului interimar Ilie Bolojan să ia în considerare accesul real la tratamente atunci când se discută politica medicamentelor. Organizațiile avertizează că lipsa medicamentelor și retragerile de pe piață pot afecta direct continuitatea tratamentului, subliniind că economiile bugetare nu ar trebui să vină în detrimentul accesului pacienților la terapiile esențiale.
Într-o scrisoare deschisă adresată premierului, asociațiile semnalează problemele legate de accesul efectiv la medicamente și riscurile de discontinuitate în aprovizionare. Organizațiile reacționează la declarațiile recente ale premierului, care sugerează că, în locul unui medicament scump, ar putea fi utilizate medicamente generice pentru a îmbunătăți accesul pacienților. Asociațiile afirmă că, deși este important ca statul să compare costurile și să reducă risipa, nu toate medicamentele inovatoare au alternative generice sau biosimilare.
„Un medicament accesibil doar pe hârtie nu tratează pe nimeni,” au subliniat organizațiile. Acestea consideră că discontinuitățile de aprovizionare și retragerile de pe piață reprezintă o vulnerabilitate structurală a sistemului de sănătate, având efecte directe asupra aderenței la tratament și accesului echitabil la medicamente. Un studiu recent arată că episoadele de penurie au precedat retragerile permanente de pe piață cu aproximativ doi ani, afectând inclusiv medicamentele generice și biosimilarele.
Asociațiile de pacienți subliniază că discuția despre costul unui tratament trebuie să țină cont și de disponibilitatea acestuia în farmacii și spitale: „Întrebarea nu este doar «cât costă un medicament?», ci și «va exista el în farmacie și în spital, continuu, atunci când pacientul are nevoie de el?»”. Schimbarea frecventă a tratamentului din cauza lipsei de medicamente poate forța pacienții să caute alternative în mai multe farmacii, ceea ce poate conduce la întreruperea terapiei sau la lipsa opțiunilor. Aceasta poate genera ulterior costuri mai mari pentru sistemul de sănătate, prin complicații și internări.
Organizațiile atrag atenția asupra pacienților cu boli rare, pentru care nu există întotdeauna alternative terapeutice echivalente. „Restrângerea accesului la medicamente inovatoare poate echivala, în fapt, cu lipsirea de tratament,” subliniază asociațiile, cerând ca interesul pacientului și dreptul acestuia la îngrijire medicală adecvată să rămână prioritare.
Problema accesului la tratamente inovatoare este și mai importantă în contextul în care pacienții români au un acces întârziat la aceste tratamente în comparație cu alte state europene. O analiză a proceselor de rambursare din România arată că timpul mediu dintre decizia de evaluare a tehnologiei medicale și rambursare a crescut de la 273 de zile în perioada 2020-2023 la peste 450 de zile în 2024-2025. Numărul indicațiilor care așteptau rambursarea a crescut de la 47 în 2022 la peste 100 în 2026.
Asociațiile de pacienți afirmă că nu se poate cere pacienților să accepte lipsa accesului la anumite tratamente doar pe motiv că acestea sunt prea scumpe, fără o analiză a consecințelor întârzierii și fără verificarea existenței unor alternative reale. Datele arată că perioada medie până la compensare pentru terapiile aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului între 2021 și 2024 a fost de 1.110 zile în România, comparativ cu media europeană de 597 de zile.
La începutul anului, mai puțin de unul din cinci medicamente era compensat, iar niciun medicament autorizat în 2023 sau 2024 nu intrase încă la compensare. De asemenea, intervalul până la compensarea efectivă a crescut de la o medie de 253 de zile în perioada 2020-2023 la 447 de zile în 2024-2025.
Asociațiile de pacienți subliniază că România se află printre statele Uniunii Europene cu niveluri ridicate ale mortalității din cauze prevenibile și tratabile. Ele nu solicită ca toate medicamentele noi sau costisitoare să fie rambursate necondiționat, ci cer ca deciziile să fie bazate pe dovezi și explicate transparent. De asemenea, solicită sprijin pentru medicamentele generice prin politici care să le asigure viabilitatea și disponibilitatea pe piață.
„Sustenabilitatea nu poate însemna ca un pacient să se întrebe, lună de lună, dacă își va găsi tratamentul,” afirmă organizațiile, subliniind că un sistem de sănătate nu devine mai eficient atunci când economisește pe hârtie, dar lasă pacienții fără tratamentul de care depind. Eficiența reală a sistemului de sănătate înseamnă ca tratamentul potrivit să fie disponibil la timp și în mod continuu pentru fiecare pacient care are nevoie de el.
