Atunci când lentilele progresive nu oferă soluția dorită
Vederea încețoșată, dificultățile la citit și percepția dificilă a distanței sunt simptome asociate ambliopiei, o tulburare de dezvoltare a vederii care apare în copilărie, dar poate afecta și adulții. În cazurile în care această problemă oftalmologică este însoțită de dificultăți de vedere la distanță și aproape, ochelarii progresivi pot să nu ofere soluția dorită.
Ambliopia, cunoscută popular sub denumirea de „ochi leneș”, apare atunci când unul dintre ochi nu se dezvoltă suficient pentru a asigura o vedere normală, chiar și cu cele mai bune opțiuni de corecție. Cauzele cele mai frecvente includ strabismul, diferențele de refracție între cei doi ochi, cataracta congenitală și alte probleme oftalmologice.
Diagnosticarea ambliopiei este adesea dificilă, deoarece în majoritatea cazurilor, ochiul leneș este asimptomatic. Creierul suprimă imaginea de la ochiul cu vedere slabă, iar diagnosticul se poate stabili doar în urma unui control oftalmologic. Este ideal ca acest consult să aibă loc între 3 și 5 ani, când ochii sunt încă în dezvoltare. După vârsta de 6 sau 7 ani, plasticitatea de dezvoltare se încheie, iar defectul de vedere devine mai greu de corectat.
Deși tratamentul ambliopiei la adulți este complicat, în anumite cazuri se poate obține o ameliorare a vederii cu ajutorul lentilelor personalizate. Dacă pacientul suferă și de miopie, corecția poate fi realizată prin chirurgie refractivă cu laser, deși această intervenție nu garantează întotdeauna succesul, iar miopia poate continua să progreseze.
Pe lângă miopie, persoanele în vârstă pot dezvolta prezbiopie, o afecțiune care afectează vederea de aproape din cauza scăderii capacității de acomodare a ochiului. Corecțiile oftalmologice pentru miopie și prezbiopie trebuie să fie adaptate individual. În cazul pacienților cu ambliopie, ochelarii cu lentile progresive pot provoca disconfort, deoarece necesită un echilibru perfect între dioptriile celor doi ochi.
Persoanele cu ochi leneș tind să se concentreze mai mult pe ochiul cu vedere mai bună, însă lentilele progresive funcționează optim doar atunci când ambii ochi colaborează pentru a se adapta la diferitele zone ale lentilei. Dacă un ochi este folosit mai puțin, creierul poate întâmpina dificultăți în interpretarea imaginilor. Utilizarea lentilelor progresive necesită, de asemenea, o perioadă de adaptare, în care pacientul trebuie să învețe să își miște capul, nu doar ochii, în funcție de distanța obiectelor observate.
Din cauza acestor dificultăți, tranziția la utilizarea lentilelor progresive poate fi mai complicată pentru persoanele cu ambliopie, provocând distorsionarea sau încețoșarea vederii și instabilitate vizuală. Astfel, pentru acești pacienți, soluții mai simple de corecție a vederii, cum ar fi ochelarii tradiționali cu lentile bifocale sau ochelarii speciali pentru citit, pot fi mai adecvate.
