Captivă în refugiu: povestea unei mame din Constanța, marcată de fiul său suferind de schizofrenie
O femeie din Constanța se confruntă cu o situație dramatică, fiind terorizată de fiul său diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. Aceasta a fost agresată în repetate rânduri, vecinii fiind martori la violențele exercitate de bărbat. În episoadele acute, fiul a fost internat la Spitalul de Neuropsihiatrie Palazu Mare, dar, conform legii, după stabilizarea stării, acesta trebuie externat, revenind acasă, unde își reia comportamentele violente.
Recent, femeia a obținut în instanță un ordin de protecție, dar această măsură reprezintă doar o pauză temporară, nefiind o soluție permanentă pentru problemele cu care se confruntă. La data de 17.10.2025, ea a fost agresată fizic de către fiul său, incident care a lăsat urme, fiind atestată o echimoză printr-un certificat medico-legal. Instanța a stabilit că fiul este încadrat în grad de handicap permanent din 2014, având un diagnostic de schizofrenie paranoidă. Comportamentul violent al acestuia a fost confirmat de declarațiile vecinilor, care au observat agresivitatea bărbatului.
Pe 25 noiembrie 2025, Judecătoria Constanța a emis un ordin de protecție valabil 6 luni, care prevede evacuarea temporară a fiului din locuința mamei și obligarea acestuia să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de victimă. Instanța a respins solicitarea mamei de a obliga fiul să poarte un dispozitiv electronic de supraveghere, considerând-o nefondată.
De ce nu este ținut mai mult la Palazu Mare?
Întrebarea care persistă este: de ce fiul nu este menținut mai mult timp la Spitalul de Psihiatrie Palazu Mare? Conform legislației (Legea 487/2002 republicată a sănătății mintale), internările nevoluntare pot fi menținute doar în cazul în care se constată că persoana reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții. Odată stabilizat, pacientul trebuie externat, chiar dacă familia se opune.
Ce se poate face?
O soluție viabilă pe termen lung este instituirea tutelei sau a curatelei prin instanță. Odată ce mama sau altcineva devine tutore legal, acea persoană poate semna pentru internarea pe termen lung a fiului în centrele abilitate. Fără tutore, sistemul rămâne blocat, iar responsabilitatea rămâne pe umerii mamei. Odată instituită tutela, tutorele devine reprezentantul legal al persoanei cu tulburare psihică severă, având astfel capacitatea de a gestiona drepturile sociale și de a solicita plasarea în centrele DGASPC.
În lipsa unui tutore, persoana este considerată „capabilă juridic”, iar instituțiile nu pot interveni pentru a asigura protecția necesară. Aceasta este marea dramă a familiilor care se confruntă cu membri schizofrenici agresivi.
