CCR analizează pe 10 iulie reclamația SOS privind legislația împotriva antisemitismului și xenofobiei
Curtea Constituțională discută, joi 10 iulie, sesizarea S.O.S România, AUR și POT referitoare la legea privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură. Actul normativ prevede că distribuirea de materiale antisemite, fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, negarea sau diminuarea Holocaustului, precum și negarea crimelor de război va constitui infracțiune, fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și peste, în anumite cazuri.
CCR a respins, în aceeași ședință, obiecția AUR cu privire la abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe. Pe 19 iunie, S.O.S. România, AUR și POT au contestat la CCR acest act normativ, cele trei partide votând împotriva proiectului la adoptarea sa pe 11 iunie de către Camera Deputaților, for decizional.
În contestație, se susține că o astfel de lege ar „alimenta un antisemitism artificial” care să ofere motive pentru acordarea privilegiilor unor grupuri minoritare. Semnatarii sesizării, profesor universitar doctor Verginia Vedinaș și avocat Marcela Baș, aduc mai multe obiecții concrete. Aceștia afirmă că modificările propuse de Silviu Vexler contravin Constituției României, încălcând libertatea de conștiință, dreptul la identitate, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale și drepturile omului, libertatea de exprimare și dreptul la informație.
Obiecțiile menționează că o asemenea lege ar limita dezbaterile parlamentare și ar aduce atingere caracterului democratic al statului. În plus, se argumentează că legea încalcă articolele 25, 29 și 30 din Constituția României, care garantează dreptul la viață intimă, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare. Aceste drepturi sunt corelate cu articolul 1 (alin. 3) care consacră caracterul de stat de drept și democratic al României și cu articolul 20 care stabilește prioritatea reglementărilor internaționale mai favorabile privind drepturile omului.
Libertatea de exprimare, garantată și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este esențială pentru demnitatea umană, impunând statelor nu doar o obligație de a se abține de la îngrădiri, ci și o obligație pozitivă de a asigura pluralismul informației și transmiterea liberă a ideilor. Această libertate se aplică nu doar informațiilor favorabile, ci și celor care contrariază sau provoacă, reflectând toleranța și deschiderea într-o societate democratică.
De asemenea, semnatarii sesizării afirmă că legea, care include „materiale interzise” precum cărți sau documentare, contravine articolului 8 din noua lege, care stipulează că „nu constituie infracțiune… dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației”.
Aceștia subliniază că nu există un criteriu clar pentru a determina ce materiale sunt considerate antisemite sau xenofobe, având un caracter „vag și imprecis” care poate duce la abuzuri din partea autorităților. Redactarea evazivă a textelor legii încalcă prevederile legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru actele normative.
În concluzie, se argumentează că prin interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole și conținut audio-video, legea instituie o veritabilă cenzură, afectând libertatea de exprimare, informare și învățare, și îngrădind libertatea academică și științifică.
