Conflict cu implicări majore pentru minor: asigurarea pensiei alimentare pe durata divorțului
O femeie a solicitat intervenția instanței pentru a-și obliga soțul, cu care se află în proces de divorț, să plătească pensia alimentară pentru copilul lor minor. Cazul a fost înregistrat la Judecătoria Constanța, unde reclamanta a depus o cerere de chemare în judecată pe 28 martie a.c. În cadrul acestei cereri, ea a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești pentru fetița lor, stabilirea locuinței minorei la domiciliul ei și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere de 25% din venitul net lunar, până la soluționarea definitivă a divorțului.
Femeia a explicat că soțul ei a inițiat procedura de divorț și, în prezent, copilul locuiește cu ea, participând la școală, iar ea se ocupă de creșterea și educarea sa. Ea a subliniat că tatăl nu a contribuit cu pensia alimentară de câteva luni, invocând că așteaptă decizia instanței. Bărbatul lucrează pe vase de croazieră și este plecat pentru perioade îndelungate, ceea ce complică colaborarea între cei doi părinți.
În apărarea sa, bărbatul a contestat cererea de exercitare exclusivă a autorității părintești, considerând-o inadmisibilă, și a cerut respingerea solicitării de pensie de întreținere. Totuși, el a fost de acord cu stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei. De asemenea, a solicitat stabilirea unui program de vizită pentru a păstra legătura cu fetița, invocând că, în prezent, achită pensia de întreținere la nivelul salariului minim pe economie, având în vedere că nu desfășoară activități lucrative.
Instanța a respins cererea reclamantei, motivând că nu are competență materială pentru a soluționa aceste cereri, având în vedere că este vorba despre domiciliul femeii. Reclamanta a atacat hotărârea prin recurs, însă instanța superioară a suspendat judecarea acestuia, deoarece părțile nu s-au prezentat la termen și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.
Refuzul de a acorda pensia de întreținere pentru copilul minor este un subiect delicat, având și implicații legale. Acest refuz poate fi considerat abandon de familie, infracțiune prevăzută de legislația penală, care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
