Cotu Văii, comuna Albești, în doliu
Azi a fost o zi tristă pentru comunitatea din Albești, când localnicii din satul Cotu Văii au condus-o pe ultimul drum pe învățătoarea și presbitera Elena Corina Diaconu, soția părintelui Cristian Diaconu. Aceasta a fost o figură marcantă în comunitate, având un impact semnificativ asupra a numeroase generații de elevi în ultimii douăzeci de ani.
Colectivul de cadre didactice și întreg personalul școlii au transmis un mesaj de recunoștință pentru contribuția sa: „În aceste zile, liniștea s-a așternut peste întreaga comunitate școlară din Albești – Cotu Văii… Ne despărțim, mult prea devreme, cu multă durere și tristețe, de Elena-Corina Diaconu (1982-2025), cea care pentru aproape două decenii a însuflețit și ocrotit, cu înțelepciune, dragoste și multă pasiune, generații de elevi ai școlii, ca profesor de matematică, învățătoare, și director adjunct. A fost un exemplu de dascăl, părinte și soție, un izvor nesecat de blândețe și bunătate. Îți mulțumim, draga noastră doamnă Corina, pentru toate amintirile frumoase pe care le-am trăit împreună, în fiecare zi, și în multele activități extracurriculare, amintiri care vor dăinui veșnic în inimile noastre! Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău bun și să îți întărească și ocrotească familia, pe părintele Cristian și fetele, Maria și Cristiana!”
Directorul Școlii Gimnaziale nr. 1 din Limanu, Gela Ivașcu, a transmis, de asemenea, un mesaj de condoleanțe: „…un început de an școlar trist, plin de durere… încă un dascăl a plecat dintre noi… Sincere condoleanțe familiei îndoliate! În fața acestei pierderi nemăsurate, cuvintele sunt prea sărace… Corina, presbiteră și dascăl devotat, a lăsat în urmă o amprentă de lumină, bunătate și dragoste pentru comunitatea, școală și copiii din Cotul Văii. Pe 30 august, timpul s-a oprit în loc pentru ea, dar în inimile tuturor celor care au cunoscut-o va rămâne vie prin tot ceea ce a dăruit. Am fost aseară la priveghi și m-au copleșit florile recunoștinței ce o înconjurau, semn al iubirii și respectului unei întregi comunități. Acum, în aceste clipe de grea durere, gândurile mele se îndreaptă spre părinți, spre fiicele ei și spre părintele soț, alături de care mă rog ca Bunul Dumnezeu să le dea puterea de a duce această cruce. Astăzi, misiunea ei pe acest pământ se încheie, rămân în amintire cu privirea ei jucăușă și regret nespus plecarea ei mult prea devreme. Dumnezeu să o odihnească în pace și să le aline sufletele celor rămași.”
Dumnezeu să o odihnească în pace!
