De ce prețul energiei electrice nu cunoaște scăderi în ciuda expansiunii surselor de energie verde
Creșterea producției de energie solară și eoliană nu garantează automat scăderea prețului final la electricitate. Fără investiții în rețele, stocare, flexibilitate și reguli coerente, costul total al sistemului poate chiar să crească. Aceasta este concluzia care reiese din analiza sistemului energetic românesc, care arată deja diferențele între „energie ieftină în anumite ore” și „energie scumpă ca sistem”.
Dezechilibrele din sistemul energetic
România oferă exemple clare ale acestor dezechilibre. De exemplu, pentru livrarea din 26 aprilie 2026, pe piața pentru ziua următoare, prețul mediu afișat era de 36,63 euro/MWh, cu un vârf de -21,28 euro/MWh și un preț Off-Peak de 94,54 euro/MWh. Această diferență ilustrează un sistem în care există exces de energie în anumite ore și costuri ridicate în restul intervalelor.
Printre cauzele care împing în sus prețul energiei electrice în România se numără blocajele din rețea, capacitatea rezervată artificial, lipsa stocării adecvate, canibalizarea producției din solar și eolian, costurile mai mari ale centralelor clasice care funcționează mai rar, rețelele vechi și congestiile, piața nelichidă, managementul ineficient al companiilor energetice și lipsa unei coordonări sistemice între instituțiile din domeniu.
Impactul centralelor pe gaz și cărbune
Centralele pe gaz și cărbune devin mai scumpe atunci când sunt chemate să funcționeze doar în perioadele în care sursele regenerabile nu mai acoperă consumul. Aceste centrale nu devin „mai proaste”, ci devin mai scumpe pe MWh pentru că sunt activate doar în momentele de vârf, când nu mai bate vântul sau nu este soare. În acel moment, ele vând nu doar „energie”, ci și siguranța sistemului.
Rolul rețelelor și al prosumatorilor
Accesul la rețea este reglementat într-un mod care poate favoriza privilegii economice. Dacă regulile sunt prost concepute sau schimbate frecvent, piața nu mai este concurențială, iar cel mai eficient producător nu câștigă neapărat, ci cel care reușește să obțină acces administrativ la rețea.
Prosumatorii, care produc în principal la prânz, când prețurile sunt mici, consumă mai ales seara, când energia este mai scumpă. Dacă mecanismul de compensare nu reflectă aceste diferențe orare, costurile ajung să fie transferate în sistem. La finalul lunii noiembrie 2025, România avea aproape 290.000 de prosumatori, cu aproximativ 3,35 GW instalați, echivalând cu o „centrală virtuală” foarte mare, dar greu de controlat.
Costurile ascunse ale tranziției energetice
Rețelele actuale, proiectate pentru fluxuri clasice de energie, nu sunt adaptate pentru a gestiona mii de producători mici, fluxuri inverse și volatilitate ridicată. Acest lucru duce la pierderi mai mari, congestii, investiții urgente și costuri suplimentare de echilibrare, toate reflectate ulterior în facturi.
Concluzie: interdependența sistemului energetic
Ideea că simpla creștere a capacităților regenerabile va duce automat la facturi mai mici este considerată o „jumătate de adevăr folosită politic”. Energia ieftină nu apare automat dacă mărim capacitatea instalată; este rezultatul unei producții corecte, al unei rețele adecvate, al stocării corecte, al unei piețe lichide, al managementului competent și al unei reglementări clare.
Fără reforme, prețurile pot continua să crească, iar în cel mai bun caz se pot stabiliza doar dacă investițiile și regulile de funcționare ale sistemului devin coerente. Abia după amortizarea investițiilor și funcționarea corectă a întregului mecanism energetic, prețurile ar putea scădea în mod real.
