Descoperire: Impactul unui avion de vânătoare F-16 asupra unei rachete balistice
Un program experimental al SUA, destinat contracarării rachetelor balistice, a inclus utilizarea unui avion de vânătoare F-16, care a reușit să doboare o rachetă balistică. Totuși, condițiile specifice necesare pentru un astfel de angajament au dus la decizia de a nu adopta acest concept pentru utilizare pe scară largă.
Deși mulți oficiali ucraineni consideră că interceptarea rachetelor balistice cu un F-16 este imposibilă, acest avion a demonstrat că poate doborî o rachetă balistică, însă conceptul nu a fost niciodată integrat în serviciul operațional. Inițiativa a început cu dorința Statelor Unite de a intercepta rachetele balistice prin intermediul aeronavelor, similar cu integrarea recentă a AIM-174 cu F/A-18.
Programul NCADE (Network Centric Airborne Defense Element), lansat în anii 2000, avea ca scop interceptarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune în timpul fazelor de propulsie și ascensiune. SUA căutau o soluție cost-eficientă, bazată pe rachete aer-aer existente, dezvoltate în colaborare cu Raytheon și Aerojet.
Un aspect cheie al programului a fost utilizarea componentelor din rachetele aer-aer existente, în special AIM-120, care includea designul aerodinamic, interfața și sistemul de control al zborului. Datorită dimensiunilor și designului său compact, noua rachetă interceptoare putea fi lansată din aproape orice avion de luptă american, inclusiv F-16, F-15, F/A-18, F-22 și F-35, precum și din UAV-ul MQ-9 Reaper, oferind astfel o flexibilitate operațională semnificativă.
Proiectul a avansat până la testarea componentelor, iar în 2007, două rachete aer-aer de rază scurtă AIM-9X, echipate cu noul seeker NCADE, au interceptat cu succes o rachetă balistică. Platforma de lansare utilizată în timpul testului a fost un F-16, demonstrând fezabilitatea conceptului. Conform informațiilor, pentru ca un interceptor NCADE complet dezvoltat să atace cu succes o rachetă balistică, aeronava de lansare trebuia să se afle la mai puțin de 160 de kilometri de locul de lansare a rachetei. Până în 2012, calculele revizuite au arătat că distanța necesară a scăzut la doar 50 de kilometri.
Comitetul Consiliului Național de Cercetare al SUA a concluzionat că rachetele balistice își încep faza de lansare la altitudini prea mari pentru o interceptare sigură. Aceasta limitează semnificativ intervalul de timp pentru angajare și crește vulnerabilitatea avioanelor de luptă care acționează ca platforme de lansare. Astfel, programul a produs un interceptor de nișă, iar deficiențele sale erau direct legate de conceptul său de bază.
Interceptarea rachetelor balistice în timpul fazei de propulsie dintr-un avion de vânătoare s-a dovedit a fi mult mai puțin practică decât utilizarea sistemelor convenționale de apărare antiaeriană la sol, cum ar fi Patriot PAC-3 MSE. În această lumină, programul NCADE a fost, în cele din urmă, anulat, din cauza lipsei de progres în dezvoltare și a interesului tot mai scăzut din partea planificatorilor apărării.
