Elemente cheie ce modelează greutatea corpului nostru
Sărbătoarea Sfintelor Paști este o bucurie a sufletului, dar și a trupului, prin mesele elaborate și delicioase care sunt pregătite. Din ouă roșii, pască și cozonac aromat, toate simțurile sunt stimulate, iar creierul și tractul digestiv produc neurotransmițători și hormoni ai stării de bine.
Cu toate acestea, depășirea limitelor moderației poate avea consecințe neplăcute, inclusiv creșterea în greutate, mai ales după o perioadă de post cu un regim alimentar auster. Nu toți reușesc să slăbească în post, iar unele persoane câștigă kilograme în plus după încheierea acestuia. Specialiștii de la Universitatea Harvard subliniază că doar 20% dintre persoanele care slăbesc reușesc să își mențină greutatea mai mult de un an.
Cercetările sugerează existența unei „memorii moleculare” a celulelor adipoase, care acumulează grăsimea. Această memorie, denumită efect „yo-yo”, se datorează modificărilor în expresia genică, afectând metabolismul. Factorii de mediu, cum ar fi stresul, poluarea, obiceiurile alimentare și sedentarismul, pot modifica anumite porțiuni din ADN, care reglează capacitatea organismului de a obține și stoca energia din nutrienți. Aceste schimbări persistă chiar și după o scădere semnificativă în greutate, iar riscurile cresc cu durata supraponderii.
Grăsimea corporală excesivă este un factor de risc major pentru bolile cronice, inclusiv diabet zaharat de tip II, afecțiuni cardiovasculare, diferite forme de cancer și demență. Astfel, respectarea zilelor și perioadelor de post poate aduce beneficii semnificative pentru sănătate.
Corpurile noastre sunt proiectate pentru a supraviețui în condiții de foamete, acumulând rezerve atunci când hrana este abundentă. Deși în prezent foametea nu mai reprezintă o problemă majoră în țările civilizate, istoria umanității a fost marcată de perioade de lipsă de hrană, iar corpurile noastre au evoluat pentru a face față acestor provocări.
Nereușitele în slăbire și menținerea unui status ponderal optim nu se datorează doar lipsei de voință, ci și geneticii, modificărilor hormonale și neurotransmițătorilor. Aceste molecule influențează comportamentul alimentar, determinându-ne să mâncăm atunci când grăsimea începe să fie utilizată din depozite.
Pentru a scădea în greutate și a menține rezultatele, este necesară resetarea memoriei celulelor. Acestea au nevoie de timp pentru a se adapta la noile condiții, iar modificările trebuie implementate treptat. Ritmul optim de reducere a greutății este unul lent, idealizând o scădere de maximum 13% pe an din greutatea inițială, pentru a asigura o adaptare reală și durabilă a organismului.
