Experții trag un semnal de alarmă: Banca Centrală se află într-o dilemă dificilă, confruntându-se cu inflația și șomajul
Decizia Rezervei Federale de a menține neschimbată dobânda-cheie nu a surprins piețele. Analiștii economici atrag atenția că banca centrală americană intră într-o fază critică, fiind nevoită să gestioneze simultan riscuri crescute de inflație și șomaj, în contextul economic tensionat de politicile comerciale ale administrației Trump. Mulți consideră că Fed-ul este blocată într-un scenariu de tip stagflație, unde acțiunile greșite sau întârziate pot agrava dezechilibrele existente.
Rezerva Federală a decis să păstreze dobânda de politică monetară în intervalul 4,25%-4,50% și a admis că incertitudinea privind traiectoria economică s-a accentuat. Deși creșterea economică generală este ”solidă” și piața muncii rezistă, Fed subliniază că atât inflația, cât și șomajul ar putea crește simultan, complicând drastic strategia monetară.
Reacții pe piețele financiare
Indicele S&P 500 a oscilat, dar a închis ușor în creștere cu 0,17%. Randamentele titlurilor de stat americane pe 10 ani au scăzut la 4,28%, iar cele pe 2 ani au revenit la 3,79%. Dolarul american a fluctuat, dar a închis în creștere cu 0,35%, în timp ce euro a scăzut cu 0,51%.
Ce spun analiștii
Matthias Scheiber de la Allspring Global Investments consideră că Fed-ul adoptă o strategie predictibilă de ”expectativă” și nu este probabilă o reducere a dobânzii înainte de septembrie, estimând o scădere treptată a dobânzilor până la 3,6% până la finalul lui 2025.
Adam Reinert de la Marshall Financial atrage atenția asupra datelor economice mixte și amenințării tarifelor, care pun presiune pe mesajul Fed-ului, spunând că ”riscul este ca retorica să nu mai fie suficientă dacă apar efecte reale în economie.” Garrett Melson de la Natixis IM remarcă că economia încetinește vizibil și că ”relaxarea monetară ar putea începe chiar din iulie.”
Jason Pride de la Glenmede a evidențiat introducerea explicită în comunicatul Fed a riscurilor de ”stagflație”, ceea ce schimbă tonul politicii monetare și sugerează o atenție sporită asupra dezechilibrelor generate de tarife.
Ellen Hazen de la F.L. Putnam interpretează mesajul Fed ca pe un avertisment indirect către Casa Albă, menționând că ”este evident că autoritățile monetare consideră că politicile comerciale actuale îngreunează mediul economic.” Chris Zaccarelli de la Northlight consideră că Fed ”va aștepta un semnal clar de creștere a șomajului” înainte de a reduce dobânzile, dar atunci ”ar putea fi prea târziu.”
Julia Hermann de la New York Life respinge consensul pieței privind reduceri semnificative de dobândă în a doua jumătate a anului, afirmând că „Fed-ul va acționa doar dacă cifrele privind creșterea economică vor dezamăgi sever.” Seema Shah de la Principal Asset Management subliniază că Fed este ”prinsă într-un joc imposibil” în care inflația și șomajul riscă să evolueze în direcții opuse. Ashish Shah de la Goldman Sachs estimează că Fed-ul va menține o poziție neutră până când ”piața muncii se va slăbi clar.” Brian Jacobsen de la Annex Wealth Management conchide că ”Fed-ul, ca și noi toți, așteaptă să vadă cum evoluează datele economice înainte de a decide ce prioritate să acorde – controlul inflației sau susținerea creșterii.”
