Andrzej Bargiel: Coborârea istorică pe Everest fără oxigen suplimentar
Imaginile cu Andrzej Bargiel, un alpinist polonez, schiind pe un Everest pustiu și acoperit de zăpadă, la prima coborâre completă fără oxigen suplimentar, au captat atenția globală. Bargiel a discutat despre strategia și munca necesară acestei realizări impresionante.
Strategia lui Andrzej Bargiel
Bargiel și echipa sa de sprijin au plecat din Tabăra de Bază la 4:30 dimineața, pe 19 septembrie, și au atins vârful în două zile. El a recunoscut că ar fi preferat o ascensiune mai rapidă, dar absența altor echipe a impus o strategie diferită. „Planul inițial era o urcare rapidă, dar condițiile meteo au fost dificile din cauza unei zăpezi abundente și a musonului prelungit,” a explicat Bargiel.
Sprijin din partea șerpașilor
Expediția a inclus o echipă numeroasă de șerpași, cameramani și fotografi. Bargiel a început escaladarea vârfului cu 12 șerpași, dar, din cauza unei alunecări de zăpadă, doi dintre aceștia nu au putut continua. „Am fost nevoiți să deschidem traseul și să fixăm frânghiile pe parcurs,” a adăugat el. Bargiel a subliniat importanța echipei sale de suport, care a contribuit la pregătirea și securizarea traseului.
O rută variată
În timpul ascensiunii, Bargiel a decis că cel mai sigur traseu ar fi cel din stânga culoarului Geneva Spur, evitând astfel riscurile de avalanșă. De asemenea, el a explicat că nu a instalat Tabăra 3 din cauza condițiilor dificile ale zăpezii și a optat pentru un traseu mai interesant din perspectiva schiului.
Avalanșa
Expediția nu a fost lipsită de dificultăți; o avalanșă a lovit echipa în timpul unei încercări anterioare de a ajunge pe vârf. Bargiel a relatat că, deși incidentul a fost alarmant, nimeni nu a fost grav rănit.
Coborârea
Coborârea de la vârf până la Tabăra de Bază a fost realizată pe schiuri, fără rapel. Bargiel a fost conștient de riscurile avalanșelor și a ales rutele cu grijă. „Era multă zăpadă proaspătă, iar secțiunea de sub Vârful Sudic a fost cea mai dificilă,” a spus el.
Oprire la Tabăra 2
Bargiel a făcut o oprire planificată în Tabăra 2 pentru a evita traversarea unei cascade de gheață instabile. „Oprirea a fost necesară pentru a traversa în siguranță,” a explicat el, adăugând că avalanșele erau o amenințare constantă.
Ultima etapă
La final, Bargiel a schiat pe cascada de gheață Khumbu, o provocare formidabilă. „Fiecare expediție mă învață că acest ghețar se schimbă în fiecare anotimp,” a concluzionat el.
Omagiu adus pionierilor
Bargiel a subliniat că această realizare a fost un efort de echipă și a adus un omagiu pionierilor schiului de mare altitudine, menționându-i pe Hans Kammerlander, Davo Karnicar și Fredrik Ericsson, care l-au inspirat în călătoria sa.
