Extinderea virusului West Nile în Europa
Experții europeni trag un semnal de alarmă și cer măsuri mai stricte de control al țânțarilor, după ce virusul West Nile a fost raportat în 12 state în actualul sezon de transmitere. România se numără printre țările afectate, ocupând locul al treilea după numărul zonelor afectate. Cea mai recentă raportare a Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) arată că infecțiile au fost înregistrate în mai multe județe și în municipiul București.
Țările afectate
În total, cazurile au fost raportate în 99 de regiuni. Italia și Grecia au înregistrat cele mai multe infecții, cu 311, respectiv 157 de cazuri. Cele 12 țări europene în care au fost identificate infecții cu virusul West Nile sunt:
- Albania
- Austria
- Franța
- Germania
- Grecia
- Italia
- Kosovo
- Țările de Jos
- Macedonia de Nord
- România
- Serbia
- Spania
Situația indică o extindere geografică față de aceeași perioadă a anului trecut, când cazurile fuseseră raportate în 67 de regiuni din nouă țări europene.
Starea cazurilor de West Nile în România
La nivel european, datele Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) plasează România printre țările cu cea mai extinsă distribuție geografică a infecțiilor raportate. În România, au fost identificate 14 zone în care au fost înregistrate cazuri dobândite local, ocupând astfel locul al treilea dintre cele 12 țări europene afectate, după Italia și Grecia.
În perioada 3 iunie – 20 august 2023, în România au fost raportate 34 de cazuri de infecție cu virusul West Nile. Dintre acestea:
- 26 de cazuri au fost confirmate;
- 8 cazuri sunt considerate probabile;
- 2 persoane au murit, ambele fiind vârstnice și având comorbidități.
Cele mai multe cazuri au fost raportate în București, urmate de județele Călărași și Giurgiu. Cazurile au fost înregistrate în București și în 14 județe: Argeș, Bihor, Botoșani, Călărași, Cluj, Giurgiu, Harghita, Ialomița, Iași, Ilfov, Mureș, Satu Mare, Suceava și Vaslui.
Distribuția pe grupe de vârstă
Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă este următoarea:
- 50-59 ani: 7 cazuri;
- 70-79 ani: 7 cazuri;
- 80 de ani și peste: 6 cazuri;
- 40-49 ani: 4 cazuri;
- 60-69 ani: 4 cazuri;
- 20-29 ani: 3 cazuri;
- 30-39 ani: 2 cazuri;
- 15-19 ani: 1 caz.
Dintre cele 34 de cazuri, 22 au fost înregistrate la persoane din mediul urban, iar 12 la persoane din mediul rural. În ceea ce privește distribuția pe sexe, 18 dintre pacienți au fost bărbați, iar 16 femei.
Măsuri de control și prevenire
Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) consideră că situația actuală impune consolidarea măsurilor de supraveghere și control al virusului West Nile. Experții cer o abordare coordonată la nivel european, care să includă monitorizarea populațiilor de țânțari, implicarea comunităților și aplicarea unor măsuri de combatere a acestora.
Răspândirea virusului West Nile are loc în paralel cu extinderea în Europa a unor specii invazive de țânțari, cum ar fi cei din genul Aedes, care pot transmite alte virusuri. Autoritățile europene insistă asupra importanței supravegherii și combaterii coordonate a țânțarilor.
Transmiterea virusului West Nile
Virusul West Nile este transmis în principal prin înțepătura țânțarilor infectați. Infecția poate provoca simptome asemănătoare gripei, iar formele severe pot afecta sistemul nervos, ducând la complicații precum meningita, encefalita sau, în cazuri grave, coma. În Europa, cele mai multe infecții sunt înregistrate în perioada verii și a toamnei, cu transmiterea atingând nivelul maxim în august și începutul lunii septembrie.
Pentru infecția cu virusul West Nile nu există un tratament specific, iar pacienții beneficiază de tratament de susținere, în funcție de simptome și de gravitatea bolii. Institutul Național de Sănătate Publică recomandă purtarea hainelor care acoperă brațele și picioarele, folosirea substanțelor repelente și montarea plaselor de protecție la feronerie. De asemenea, este importantă eliminarea recipientelor în care se poate acumula apă stătută, precum și a altor locuri din jurul locuințelor care pot deveni medii favorabile pentru dezvoltarea țânțarilor.
