Femeile din Cetatea Tomis: Pasiunea pentru lux în cadrul unei expoziții de vase antice de parfum la Mormântul pictat de tip hypogeu
Parfumul, o parte integrantă a vieții moderne, are o istorie ce se întinde pe mii de ani, cu primele dovezi ale existenței sale găsite în Egiptul Antic, Mesopotamia și Cipru. Cuvântul „parfum“ provine din limba latină, „per fumus“, care înseamnă „prin fum“. Descoperirile arheologice atestă utilizarea parfumului în cele mai vechi timpuri, egiptenii fiind primii care l-au integrat în cultura lor, urmați de chinezi, hinduşi, israeliți, cartaginieni, arabii, greci și romani.
În Tomisul Antic existau recipiente de parfum, iar la Mormântul pictat de tip hypogeu din Constanța se poate vizita o expoziție dedicată acestor artefacte. Descoperite în urma cercetărilor efectuate pentru clădirea de protecție a mormântului, unele dintre aceste recipiente datează din secolele II – III, iar cele mai multe din secolele IV – V.
Dr. Ana Hamat, arheolog din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), subliniază că „Coco Chanel spunea că eleganța începe și se termină cu un parfum și nu poate fi deplină fără lipsa unui parfum“. Aceasta a explicat importanța parfumurilor în Antichitate, menționând că multe sticluțe de parfumuri, numite unguentari, au fost găsite în necropolele Tomisului. Aceste recipiente erau utilizate pentru a păstra parfumuri, iar denumirea lor provine din limba latină.
Utilizarea parfumului în Antichitate nu se limita doar la aplicarea pe corp; parfumurile erau folosite și pentru a parfuma templele zeilor, prin arderea de rășini parfumate deasupra cărbunilor aprinși. „Mâncăm cu ochii și mâncăm cu nasul“, a adăugat dr. Hamat, subliniind că parfumurile influențau nu doar mirosul, ci și atmosfera generală a unui loc.
În Antichitate, parfumurile erau disponibile atât în stare lichidă, cât și solidă, iar femeile aveau ritualuri de îngrijire care includeau parfumuri. De exemplu, în Egiptul Antic, femeile purtau conuri din rășini sau grăsimi animale parfumate pe cap. Aceste parfumuri erau considerate parte a trusei cosmetice, dar aveau și utilizări medicinale.
Femeile din acea perioadă se îngrijeau de aspectul lor, iar parfumurile erau aplicate la încheietura mâinii, unde pielea se încălzește și eliberează mirosul. „Anticii știau că parfumul miroase diferit pe piele“, a explicat dr. Hamat. De asemenea, parfumurile erau un semn de statut social, cei bogați având parfumieri personali care creaau arome unice, în timp ce cei cu resurse mai modeste achiziționau parfumuri din comerț.
Recipientele de parfum expuse la Mormântul pictat de tip hypogeu sunt remarcabile, unele fiind decorate cu fețe umane. Dr. Hamat a menționat că parfumeriile moderne folosesc recipiente personalizate, similar cu modul în care se făcea în Antichitate, unde prețul recipientului se adăuga la costul substanței din interior. Aceste sticluțe erau sigilate cu un dop din rășină pentru a preveni oxidarea parfumului.
Astfel, expoziția de la Mormântul pictat de tip hypogeu oferă o privire fascinantă asupra luxului și sofisticării parfumurilor în Antichitate, evidențiind rolul esențial al femeilor în această tradiție culturală.
