Flăcările devastatoare de pe Ștefan cel Mare și tragedia din aer
Ziua de 5 mai a fost marcată de două tragedii care au lăsat amprente adânci în memoria constănțenilor: incendiul de pe strada Ștefan cel Mare din 1931 și accidentul aviatic din 1929, soldat cu moartea locotenentului Alexandru Săvulescu.
Incendiul de pe strada Ștefan cel Mare
În noaptea de 5 spre 6 mai 1931, un incendiu devastator a izbucnit la imobilul situat pe strada Ștefan cel Mare, numărul 95. Această clădire, aparținând Comunității armeano-bulgare din Șumla (Bulgaria), era închiriată unor negustori care operau trei magazine: un magazin de sticlărie și coloniale, o cizmărie și o brutărie.
Flăcările au surprins locatarii în timpul nopții, iar în încercarea de a scăpa, aceștia au fost nevoiți să sară de la etaj. Din fericire, distanța până la sol a permis supraviețuirea lor, deși mulți au suferit răni. Personalul medical a intervenit rapid, transportându-i la Spitalul Comunal.
Incendiul a distrus toate cele trei magazine și locuințele de la etaj în doar o oră, iar pagubele s-au ridicat la aproximativ 10 milioane de lei, o sumă considerabilă pentru acea perioadă. Pompierii au reușit să împiedice propagarea focului la clădirile învecinate. Ancheta ulterioară a stabilit că incendiul a fost cauzat de o instalație electrică.
Accidentul aviatic din 1929
Cu doi ani înainte, pe 4 mai 1929, a avut loc un alt incident tragic pe lacul Siutghiol, unde locotenentul Alexandru Săvulescu, în vârstă de 25 de ani, a murit în urma unui accident aviatic. Pilotul, absolvent al Școlii Navale Constanța, efectua un zbor de antrenament la bordul hidroavionului nr. 4 Savoia.
La ora 8:50, în condiții meteorologice favorabile, Săvulescu a decolat, dar, în timpul încercării de amerizare, a fost victima unui fenomen cunoscut de piloți sub numele de „mirajul apei liniștite”. Acesta l-a indus în eroare, determinându-l să aprecieze greșit distanța față de apă. Hidroavionul s-a lovit violent de luciul apei, s-a sfărâmat și s-a scufundat, tragându-l pe pilot în adâncuri. Ancheta a concluzionat că Săvulescu nu a avut nicio șansă de supraviețuire, iar trupul său nu a fost recuperat.
Aceste evenimente tragice din 5 mai 1931 și 4 mai 1929 rămân parte integrantă din istoria orașului Constanța, amintind de provocările și pericolele cu care s-au confruntat locuitorii săi de-a lungul timpului.
