Rusia își propune să construiască o centrală nucleară în Niger, în contextul rupturii relațiilor cu Franța
Rusia ia în considerare posibilitatea construirii unei centrale nucleare în Niger, un stat vast și arid, bogat în uraniu, situat la marginea deșertului Sahara, care trebuie să importe cea mai mare parte a energiei electrice. Aceasta ar putea fi o mișcare strategică a Moscovei pentru a obține un avantaj geopolitic asupra națiunilor occidentale, în special Franța, notează BBC.
Nigerul a exportat întotdeauna uraniu pentru rafinare în Franța, dar această dinamică se schimbă pe măsură ce țara condusă de armată își rupe legăturile cu fosta putere colonială. Operațiunea minieră de uraniu a grupului nuclear francez Orano a fost naționalizată în iunie, ceea ce a deschis calea Rusiei pentru a se prezenta ca un nou partener. Acest parteneriat vizează generarea de energie și aplicații medicale, cu accent pe formarea expertizei locale, în cadrul unui acord de cooperare semnat între corporația de stat Rosatom și autoritățile nigeriene.
Dacă va fi vreodată realizat, acesta ar fi primul proiect de energie nucleară din Africa de Vest. Cu toate acestea, nu este clar cât de departe vor progresa negocierile. Totuși, prin această primă mișcare, Moscova a demonstrat că înțelege profunzimea frustrărilor locale.
Consecințele rupturii dintre junta nigeriană și Franța
De mai bine de cinci decenii, Orano, cunoscută anterior sub numele de Areva, a exploatat uraniul din Niger pentru a aproviziona sectorul energiei nucleare din Franța. Compania deținută de guvernul francez își obține acum majoritatea aprovizionărilor din Canada și Kazahstan, având proiecte în curs de dezvoltare în Mongolia și Uzbekistan. Totuși, legătura nigeriană a rămas semnificativă.
Franța nu a împărtășit cunoștințele sale în domeniul energiei nucleare cu Nigerul, care se bazează în mare parte pe generarea de energie pe bază de cărbune și pe importurile de electricitate din Nigeria. Ruptura relațiilor dintre junta nigeriană și Franța a permis Moscovei să ofere o speranță, oricât de îndepărtată, pentru un viitor nuclear, lucru pe care Orano nu reușise să-l facă în atâția ani de operare locală. „Sarcina noastră nu este doar să participăm la extracția de uraniu. Trebuie să creăm un sistem complet pentru dezvoltarea energiei atomice pașnice în Niger”, a declarat ministrul rus al Energiei, Serghei Țivilev, în timpul unei vizite la Niamey pe 28 iulie.
Oportunități și provocări pentru Rusia
Acest demers nu este complet altruist, existând beneficii economice pentru Rusia. De asemenea, face parte dintr-o acțiune mai amplă de a reduce influența occidentală din regiunea Sahel. Rușii ar putea dezvolta mina din Imouraren, unul dintre cele mai mari zăcăminte de uraniu din lume. Un plan francez de dezvoltare a sitului a fost inițial blocat de scăderea cererii mondiale de uraniu după accidentul nuclear de la Fukushima din 2011, iar acest proiect a fost relansat în 2023, fiind ulterior anulat de junta militară.
Obținerea acestui atu cheie ar consolida poziția deja importantă a Rusiei în producția globală de uraniu, o marfă vitală pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Este posibil ca Rusia să poată cumpăra, la un preț favorabil, până la 1.400 de tone de concentrat de uraniu semiprocesat, care așteaptă să fie exportat din mina Sominak, operată de Orano, confiscată de stat în iunie.
Întrebări legate de siguranță și viabilitate
Construirea unei centrale nucleare în Niger ridică întrebări tehnice, economice și legate de securitate, într-o regiune cunoscută pentru militantismul islamist. Grupurile armate jihadiste controlează teritorii extinse în Mali și Burkina Faso, precum și părți din vestul Nigerului, ceea ce face ca zona să fie extrem de nesigură. De asemenea, construcția unei centrale nucleare poate dura ani de zile, necesită investiții uriașe de capital și o sursă de energie electrică mare și sigură.
Viabilitatea proiectului depinde, de asemenea, de disponibilitatea consumatorilor industriali și casnici care pot să-și permită costul energiei generate. Cu toate acestea, această discuție tehnică ratează esențialul: Rusia a profitat de resentimentul nigerienilor față de presupunerea franceză că ar trebui să se mulțumească să rămână furnizor de minerale brute, fără speranța de a ajunge la un nivel mai industrializat.
Nigerul se alătură regimurilor militare din Mali și Burkina Faso
Nigerul a început să aplice viziunea suveranismului african similar cu regimurile militare din Mali și Burkina Faso. Noile reguli miniere obligă investitorii străini să acorde roluri mai importante partenerilor de afaceri locali și să asigure că o parte din producție este rafinată local, păstrând astfel o mai mare parte din „valoarea adăugată” în țară. Nigerul a închis și naționalizat operațiunile Orano, iar junta aflată la putere pare hotărâtă să pună capăt exploatării franceze de uraniu în Niger.
Cine poate prezice viitorul propunerilor Moscovei privind parteneriatul științific nuclear și producerea de energie? Un lucru este clar: Rusia a citit corect starea de spirit politică din Niger.
