Germania își pune întrebări despre destinul Uniunii Europene
Berlinul se îndoiește de capacitatea Uniunii Europene (UE) de a rezista avansului partidelor naționaliste și atacurilor administrației Trump. Acest scepticism, fără precedent în Germania, alimentează temerea unei vulnerabilități de durată și a unei marginalizări progresive a Europei, așa cum există ea astăzi. La 15 ani de la criza euro, succesul partidelor naționaliste pe Vechiul Continent, patru ani de război în Ucraina fără speranțe tangibile de încetare a focului și dificultatea celor 27 de state membre de a răspunde atacurilor repetate ale lui Donald Trump au creat o formă de neîncredere în capacitatea UE de a fi mai mult decât un simplu spațiu economic.
„Există un scepticism crescând față de proiectul european”, recunoaște copreședinta Verzilor germani, Franziska Brantner. Aceasta subliniază că, în contextul actual, partenerii europeni sunt din ce în ce mai puțini. „Când îl apăr, mi se spune: Cu cine vrei să-ți construiești Europa? Giorgia Meloni este eurosceptică; Ungaria, Cehia și Slovacia sunt la fel, Emmanuel Macron nu mai are putere, iar Franța ar putea să se îndrepte spre extrema dreaptă în 2027”, arată Brantner.
„Renunțăm să avansăm, în special în domeniul apărării și securității, din cauza ipotezei că Marine Le Pen ar putea ajunge la Élysée în 2027. Dacă continuăm așa, permițându-i lui Trump să ne dezbine, sfârșitul UE este posibil”, crede lidera ecologistă.
Eseista Sabine Rennefanz, într-o cronică din Der Spiegel, susține că „sfârșitul UE nu mai este un tabu”. Ea descrie o Uniune Europeană profund divizată în privința problemelor centrale, precum noul imperialism al Statelor Unite și al Rusiei. „Când ne amintim de începuturile Uniunii Europene, prezentul pare dezamăgitor”, scrie ea. Autoarea nu ar fi surprinsă „dacă, peste zece ani, această UE nu ar mai exista. Nu din cauza unei mari revoluții, ci a unei pierderi progresive de importanță. Tratatele ar rămâne, la fel și clădirile. Doar ideea politică care le-ar sta la bază ar dispărea”, prefigurează ea.
Prudența lui Merz și tentația unei Germanii care acționează singură
Cancelarul Friedrich Merz, purtător de speranță pentru renașterea Europei la preluarea conducerii guvernului german în mai 2025, pare să fi devenit mai prudent, jucând uneori cartea unei Germanii care acționează singură. „Dacă nu doriți Europa, măcar faceți din Germania partenerul vostru”, i-a sugerat el lui Donald Trump, pe 9 decembrie 2025, când tocmai fusese publicată noua strategie americană de securitate.
Președintele Uniunii Creștin-Democrate (CDU) nu a propus până acum nicio viziune și nicio reflecție conceptuală, entuziasmul său inițial fiind temperat de opoziția Franței față de acordul de liber-schimb dintre UE și țările Mercosur și de rezervele Parisului referitoare la utilizarea activelor rusești înghețate pentru a ajuta Ucraina. Incapacitatea președintelui francez de a avansa proiectul avionului de luptă franco-german a dezamăgit, de asemenea, Germania.
Temerea că UE va dispărea din indiferență
„Nimeni nu pare să se preocupe serios de UE”, scrie cotidianul de centru-stânga Süddeutsche Zeitung, mergând până la a prezice „căderea Europei începând cu anul viitor (2027)”, sub efectul victoriei partidelor populiste și eurosceptice din Franța și Polonia. UE trebuie să fie mai integrată politic? Să aibă un lider ales prin vot direct? Să fie o federație de state-națiuni? Să aibă o armată comună? Nimeni nu se mai preocupă de aceste întrebări, iar „președintele american dă tonul dezbaterilor în Europa”, deplânge autorul.
Niciunul dintre marile partide istorice pro-europene nu lucrează astăzi la viitorul UE. Un ales social-democrat recunoaște că „condițiile pentru un salt nu sunt ideale”, iar inclusiv partidele pro-europene se implică puțin, deoarece este puțin probabil ca acest lucru să dea rezultate pe termen scurt. CDU evită orice dezbatere pe această temă, iar istoricul Andreas Rödder, apropiat al partidului, avertizează că, fără o reflecție asupra acestor chestiuni, totul va exploda în cele din urmă.
Ideea unui nucleu dur european în materie de securitate
Mulți analiști germani susțin ideea unui nucleu dur de state care doresc să coopereze în materie de securitate, pledând pentru o revenire la defuncta Uniune a Europei Occidentale, în cazul în care Statele Unite s-ar retrage din NATO. Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de securitate de la München, menționează și el ideea „unui nucleu de țări europene similare, gata să avanseze renunțând la regula unanimității”. El afirmă că mulți membri ai actualului guvern german și ai majorității ar susține o astfel de inițiativă.
„UE are un potențial enorm, dar nu poate, în formatul său actual, să se ocupe de apărare”, consideră fostul diplomat, adăugând că trebuie să recreăm o comunitate europeană de apărare, dar nu la nivelul celor 27. Franziska Brantner insistă că „Europa nu a avansat niciodată decât în format restrâns”, cum a fost cazul la crearea euro sau a spațiului Schengen. De la preluarea funcției, Friedrich Merz face aceeași analiză, privilegiind formatul „E3”, în jurul Regatului Unit, Franței și Germaniei, extins uneori la Italia și Polonia, o configurație considerată mai eficientă decât o alianță de 27 de țări.
