Horia Colibăşanu a cucerit vârful Nanga Parbat
Alpinistul român Horia Colibăşanu a reuşit să urce pe Nanga Parbat (8.125 metri) pe 4 iulie 2025, la ora 7.00, atingând astfel al unsprezecelea vârf de peste 8.000 de metri.
Expediţia în Himalaya a debutat pe 6 iunie 2025 şi s-a desfăşurat în stilul caracteristic al alpinistului român, fără oxigen suplimentar şi fără sprijinul şerpaşilor.
Pe 19 iunie, Horia a ajuns pentru prima dată în tabăra 2 (la o altitudine de 6.100 m), apoi a coborât pentru refacere, urmând să revină în tabăra 2, după aclimatizare. Porțiunea între tabăra 1 și tabăra 2 este una dintre cele mai periculoase și expuse din întregul traseu, fiind adesea bătută de vânturi puternice și afectată de risc crescut de avalanșă. Traseul urcă constant pe firul văii glaciarului Diama, necesitând atenție maximă.
Tabăra 2 este amplasată de regulă între 5.800 și 6.100 m, pe o platformă relativ protejată, sub stâncăriile care marchează intrarea în zona superioară a peretelui.
Pe 29 iunie, Horia a început ascensiunea finală; pe 1 iulie a atins tabăra 3, la aproximativ 6.650 m, iar în 3 iulie a ajuns în tabăra 4 (7.100 m).
„Sunt în tabăra 4, la 7.100 de metri. Am ajuns acum vreo două ore, dar a durat ceva până am reușit să montez cortul și să mă hidratez. Vântul bate în rafale de 60-70 km/h, se oprește 3-4 minute, apoi începe din nou. Era cât pe ce să-mi zboare cortul în timp ce-l aranjam. Acum e bine ancorat, cu tot ce aveam, lopată, piolet. L-am instalat pe direcția vântului, să stea mai bine. Se pare că spre seară vântul s-ar mai liniști, plănuiesc să pornesc spre vârf în noaptea asta, dar nu o voi face până nu știu că pot reveni în siguranță”, a precizat Horia pe 3 iulie.
Din tabăra 4, Horia a pornit direct spre vârf și a reuşit pe 4 iulie, la ora 7 dimineaţa (ora României), să atingă vârful Nanga Parbat, după nouă ore de urcuş.
„Vârf! Astăzi, 4 iulie, la ora 7.00, am ajuns pe Nanga Parbat (8.125 m). Un sentiment de profundă recunoștință după nouă ore de ascensiune. A fost o noapte lungă și grea. Vă mulțumesc pentru gândurile voastre de susținere!”, a scris Horia Colibăşanu pe pagina sa de Facebook.
Nanga Parbat (8.126 m) este al nouălea vârf ca înălțime din lume și primul de la vest spre est din lanțul Himalaya. Este renumit pentru peretele Rupal – una dintre cele mai abrupte fețe montane din lume, combinând dificultăți tehnice majore cu riscuri obiective ridicate, inclusiv avalanșe și vreme imprevizibilă.
Istoric, Nanga Parbat a fost unul dintre cei mai fatali optmiari în perioada de început a alpinismului în Himalaya, fiind urcat pentru prima dată în 1953 de Hermann Buhl, în stil solo, fără oxigen – o ascensiune legendară.
Traseul clasic al Nanga Parbat prezintă multe porțiuni foarte periculoase, inclusiv:
- Cornișa de gheață (între C2 și C3, aprox. 6.200–6.700 m): Pasaj tehnic traversat pe un fir de coardă fixă, expus căderilor de seracuri și vânturilor violente.
- Traverseul de sub Mazeno Ridge (în apropiere de C3): Zonă extrem de expusă, cu pericol crescut de avalanșe.
- Peretele final de sub vârf (aprox. 7.400–8.100 m): Porțiune verticală, epuizantă, adesea fără urme clare, unul dintre cele mai periculoase segmente ale muntelui.
- Zona „Kinshofer” (între C1 și C2): Față abruptă de stâncă și gheață, expusă căderilor de pietre.
Aceste secțiuni sunt extrem de solicitante atât psihologic, cât și fizic, și au dus la pierderi semnificative în rândul alpiniștilor.
